Formarea PROFESIONALA organizata de angajator. Cum se va face dovada cheltuielilor?

Va reamintim ca formarea profesionala este reglementata de Codul muncii la art. 192 – 200.

Conform art. 196 din Codul muncii, modalitatea concreta de formare profesionala, drepturile si obligatiile partilor, durata formarii profesionale, precum si orice alte aspecte legate de formarea profesionala, inclusiv obligatiile contractuale ale salariatului in raport cu angajatorul care a suportat cheltuielile ocazionate de formarea profesionala, se stabilesc prin acordul partilor si fac obiectul unor acte aditionale la contractele individuale de munca.


"In cazul in care ne dorim sa angajam pe un anumit post o persoana fara experienta, ii putem intocmi un contract individual de munca cu o clauza de formare profesionala? Adica sa precizam in CIM faptul ca va beneficia la locul de munca de instruire suplimentara si in schimbul acestei instruiri, angajatul sa se oblige sa lucreze pentru societate o perioada de n ani. Angajatorul nu este autorizat ca formator. Si nici costurile cu instruirea nu pot fi detaliate sau demonstrate, din moment ce instruirea nu se face prin formatori externi. In caz de litigiu, ce costuri am putea sa ii imputam angajatului?"



Raspunsul specialistilor Rentrop & Straton:

Angajatorii care au mai mult de 20 de salariati elaboreaza anual si aplica planuri de formare profesionala, cu consultarea sindicatului sau, dupa caz, a reprezentantilor salariatilor (art. 195 alin. (1) din Codul muncii).


ATENTIE!

Angajatorul cu peste 20 de salariati are OBLIGATIA sa elaboreze anual planuri de formare profesionala. Planul de formare profesionala elaborat devine anexa la contractul colectiv de munca incheiat la nivel de unitate.

Totodata, salariatii au dreptul sa fie informati cu privire la continutul planului de formare profesionala iar participarea la formarea profesionala poate avea loc la initiativa angajatorului sau la initiativa salariatului.


Potrivit art. 193 din Codul muncii, formarea profesionala a salariatilor se poate realiza prin urmatoarele forme:


a) participarea la cursuri organizate de catre angajator sau de catre furnizorii de servicii de formare profesionala din tara ori din strainatate;
b) stagii de adaptare profesionala la cerintele postului si ale locului de munca;
c) stagii de practica si specializare in tara si in strainatate;
d) ucenicie organizata la locul de munca;
e) formare individualizata;
f) alte forme de pregatire convenite intre angajator si salariat.

Potrivit art. 194 din Codul muncii, angajatorii au obligatia de a asigura participarea la programe de formare profesionala pentru toti salariatii suportand cheltuielile cu formarea profesionala.

IMPORTANT

Modalitatea concreta de formare profesionala, drepturile si obligatiile partilor, durata formarii profesionale, precum si orice alte aspecte legate de formarea profesionala, inclusiv obligatiile contractuale ale salariatului in raport cu angajatorul care a suportat cheltuielile ocazionate de formarea profesionala, se stabilesc prin acordul partilor si fac obiectul unor acte aditionale la contractele individuale de munca.

Cum formarea profesionala are loc in cadrul unitatii angajatorul NU poate face dovada cheltuielilor efectuate cu formarea profesionala!

In concluzie, angajatorul va incheia un act aditional la CIM al salariatului in care va stabili obligatiile contractuale ale salariatului in raport cu angajatorul in vederea efectuarii formarii profesionale prin participarea la cursuri organizate de catre angajator.

Temeiul juridic ce reglementeaza obligatiile angajatului fata de angajator (izvorate din perioada de formare profesionala) sunt clauzele negociate in actul aditional la contractul individual de munca. Ceea ce negociaza partile, cu respectarea legislatiei, devine lege. Important este ca salariatul sa fie de acord cu respectivele clauze.

Salariatul care a fost format profesional pe cheltuiala angajatorului si care demisioneaza in perioada stabilita prin actul aditional, ii pot fi imputate cheltuielile efectuate cu formarea profesionala proportional cu perioada nelucrata din perioada stabilita conform actului aditional la contractul individual de munca cu conditia ca angajatorul sa poata face dovada cheltuielilor si sa fi respectat clauzele contractuale iar demisia sa nu fie din vina angajatorului (art. 81 alin. (8) din Codul muncii).



Sursa: PortalCodulMuncii