In ce conditii angajatul NU este obligat sa restituie cheltuielile de formare profesionala

In situatia in care salariatul beneficiaza de formare profesionala la locul de munca, angajatorul stabileste durata perioadei in care angajatul are obligatia de a continua sa lucreze la respectivul loc de munca.

Astfel, articolul 198 alin.(2) din Codul muncii prevede faptul ca durata obligatiei salariatului de a presta munca în favoarea angajatorului care a suportat cheltuielile ocazionate de formarea profesionala, precum si orice alte aspecte în legatura cu obligatiile salariatului, ulterioare formarii profesionale, se stabilesc prin act aditional la contractul individual de munca.

Potrivit alin.(3) al aceluiasi articol, nerespectarea de catre salariat a duratei stabilite prin act aditional la CIM determina obligarea acestuia la suportarea tuturor cheltuielilor ocazionate de pregatirea sa profesionala.

Aceasta se va calcula proportional cu perioada nelucrata din perioada stabilita conform actului aditional la contractul individual de munca.

In baza acestui articol, angajatorul are dreptul de a pretinde contravaloarea cheltuielilor efectuate pentru pregatirea profesionala, in cazul in care salariatul deminisioneaza mai devreme de termenul stabilit prin act aditional.

Concret, pentru a beneficia de dreptul la recuperarea cheltuielilor de formare profesionala, angajatorul trebuie sa faca proba faptului ca a efectuat aceste cheltuieli.

Prevederea din actul aditional referitoare la formarea profesionala, precum si stipularea cuantumului despagubirii in aventualitatea aplicatii acestei prevederi, nu sunt suficiente pentru ca salariatul sa restituie, in mod automat, cheltuielile de formare profesionale.

Daca prevederea din actul aditional ar fi suficienta, angajatul risca sa fie obligat sa plateasca o suma stabilita in mod arbitrar de catre angajator, drept contravaloare a cheltuielilor de formare.

Asa cum stim, prestabilirea prejudiciului sub forma de penalitati este interzisa in dreptul muncii.

Prin urmare, salariatul nu este obligat sa restituie cheltuielile de formare profesionale inainte ca angajatorul sa prezinte decoumente valide, din care sa rezulte cheltuielile efectuate pentru formarea profesionala a angajatului.

In eventualitatea unui proces, angajatorul are obligatia de a demonstra cuantumul real al cheltuielilor cu formarea profesionala, chiar daca a fost incheiata o clauza care sa prevada in mod expres suma datorata in cazul unei demisii inainte de termen.

Asadar, daca angajatorul nu poate proba in mod explicit cheltuielile efective de formare profesionala, angajatul nu este obligat sa restituie aceste cheltuieli, doar pe baza clauzei prevazute in actul aditional al CIM.