LEGISLATIAMUNCII.ROPrintre altele, obligatia de confidentialitate este una de capatai. Nu numai in sistemul bancar, la companiile de soft, ci Codul muncii si practica afacerilor ne arata ca trebuie respectata peste tot: spionajul economic e o boala „moderna” care profita la maxim de lipsa de confidentialitate a salariatilor.
De aceea Codul muncii prevede, la articolul 26, doua aspecte de interes:
(1) Prin clauza de confidentialitate partile convin ca, pe toata durata contractului individual de munca si dupa incetarea acestuia, sa nu transmita date sau informatii de care au luat cunostinta in timpul executarii contractului, in conditiile stabilite in regulamentele interne, in contractele colective de munca sau in contractele individuale de munca.
(2) Nerespectarea acestei clauze de catre oricare dintre parti atrage obligarea celui in culpa la plata de daune-interese.
Numai ca aceasta clauza ar trebui inserata chiar la incheierea contractului de munca, ceea ce prea putini angajatori fac. De aceea e utila inserarea, in fisa postului sau in Regulamentul intern, a urmatoarei prevederi:
Portal Codul Muncii
Contractul de Munca 160 de formulare EDITABILE obligatorii prin lege
Ghid complet Instructiuni proprii de securitate a muncii
„Informatiile privind modul de lucru, organizarea, datele tehnice, tehnologice sunt strict confidentiale. In acest context, salariatul isi asuma responsabilitatea nedivulgarii niciuneia dintre informatiile sus mentionate in momentul incetarii raporturilor de munca, indiferent de cauza”.
In felul acesta se aplica prevederile Codului muncii privitoare la confidentialitate. Bun, dar care dintre informatiile primite de un salariat au caracter secret si care nu?
Se pot lua in considerare urmatoarele criterii1 :
a) natura serviciului: in acest sens se pune problema daca informatia a fost manevrata in mod obisnuit, normal sau numai ocazional
b) natura informatiei insesi: numai secretele de comert sau informatiile cu inalt caracter de confidentialitate sunt protejate
c) daca patronul a lasat salariatului impresia asupra naturii confidentiale a informatiilor
d) daca informatia relevanta ar putea fi usor izolata de alta informatie pe care salariatul este liber sa o foloseasca sau sa o dezvaluie.
In ceea ce priveste vointa de a pastra secretul, nu este neaparat necesar sa existe o declaratie expresa in acest sens, fiind suficient ca aceasta vointa sa rezulte din fapte2. Cu alte cuvinte, nu este necesar ca obligatia de confidentialitate sa fie consemnata in scris – deoarece este o obligatie „normala” a salariatului - dar, pentru ratiuni evidente, inscrisul este adesea preferabil; de asemenea, o declaratie scrisa poate servi ca avertisment puternic asupra seriozitatii intentiei de protejare a secretelor de catre cel care le incredinteaza.
_____________
1. Paul Dobson, Clive M. Schmitthoff, Charlesworth`s Business Law (Fifteenth Edition), Sweet&Maxwell Ltd., Londra, 1991, pag. 639.
2. Yolanda Eminescu, Concurenta neleala, Drept roman si comparat, Editura Lumina Lex, 1995, pag. 71-72.
Horatiu Sasu
Jurist si economist
Consultant in afaceri
Noutati
RSS Flux RSS 2.0
Sitemap XML