Cheltuieli de transport in favoarea salariatilor

In conformitate cu prevederile art. 21 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare, pentru determinarea profitului impozabil sunt considerate cheltuieli deductibile numai cheltuielile efectuate in scopul realizarii de venituri impozabile, inclusiv cele reglementate prin acte normative in vigoare.

Cheltuielile cu transportul la si de la locul de munca al salariatilor sunt deductibile la calculul profitului impozabil potrivit art. 21 din Codul fiscal, daca sunt recuperate prin pretul sau tariful practicat, potrivit prevederilor Legii contabilitatii nr. 82/1991, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, si reglementarilor referitoare la contabilitatea de gestiune, in functie de particularitatile activitatii desfasurate, in aceste conditii reprezentand cheltuielile efectuate in scopul realizarii de venituri impozabile.

Potrivit art. 21 alin. (2) lit. e) din Codul fiscal, cheltuielile de transport si cazare in tara si in strainatate, efectuate de catre salariati si administratori sunt cheltuieli efectuate in scopul realizarii de venituri, indiferent daca angajatorul realizeaza profit sau pierdere.

Fundamentala este prevederea cuprinsa la art. 55 alin. (4) lit. g) din Codul fiscal, potrivit careia sumele primite de angajati pentru acoperirea cheltuielilor de transport si cazare a indemnizatiei primite pe perioada delegarii si detasarii in alta localitate, in tara si in strainatate, in interesul serviciului nu sunt incluse in veniturile salariale si nu sunt impozabile.

In schimb, sunt impozabile sumele acordate de persoanele juridice fara scop patrimonial si de alte entitati neplatitoare de impozit pe profit (cele care datoreaza impozit pe venitul  microintreprinderilor) peste limita de 2,5 ori indemnizatia acordata salariatilor din institutiile publice. Sumele acordate peste aceasta limita sunt considerate venituri asimilate salariilor, in vederea impunerii. Asadar un venit al unei persoane fizice este sau nu impozabil in functie de calitatea celui care il plateste, chiar daca sursa acestuia este similara - contractul de munca.

Din punct de vedere al contributiilor sociale obligatorii, potrivit art. 296 indice 15 lit. g) din Codul fiscal, sumele primite de angajati pentru acoperirea cheltuielilor de transport si cazare, precum si indemnizatia primita pe perioada delegarii si detasarii in alta localitate, in tara si in strainatate, in interesul serviciului, in limita a 2,5 ori indemnizatia acordata salariatilor din institutiile publice, precum si partea care depaseste aceasta limita in cazul angajatorilor persoane juridice si fizice platitoare de impozit pe profit si, respectiv, de impozit pe venit, nu se cuprind in baza lunara a contributiilor sociale obligatorii, prevazuta la art. 296 indice 4 din Codul fiscal.

Asadar in situatia acordarii unei indemnizatii in limita a 2,5 ori indemnizatia acordata salariatilor din institutiile publice, nu se vor datora nici impozitul pe salarii, nici contributiile sociale obligatorii indiferent de regimul fiscal aplicabil la nivelul angajatorului. In situatia acordarii unei indemnizatii care depaseste acest plafon de 2,5 ori indemnizatia acordata salariatilor din institutiile publice, situatia este diferita in functie de regimul fiscal al angajatorului.

Astfel, in cazul persoanelor juridice platitoare de impozit pe profit, suma care depaseste acest plafon nu va face obiectul contributiilor sociale obligatorii, nefiind din punct de vedere fiscal considerata venit salarial. Astfel o societate cu raspundere limitata supusa impozitului pe profit nu va retine impozitul pe salarii si contributiile sociale obligatorii aferente indemnizatiei platite indiferent de cuantum, dar va trata drept cheltuiala nedeductibila, in temeiul art. 21 alin. (3) lit. b) din Codul fiscal, suma cheltuielilor cu indemnizatia de deplasare acordata salariatilor pentru deplasari in Romania si in strainatate, care depaseste limita a de 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru institutiile publice, respectiv suma care depaseste 32,5 lei/zi (2,5 x 13 lei/zi). Din aceasta perspectiva, societatea va recunoaste drept deductibila indemnizatia (diurna) zilnica doar in limita a 32,5 lei/zi pentru deplasarile efectuate in tara. In cazul persoanelor juridice fara scop patrimonial si altor entitati neplatitoare de impozit pe profit, inclusiv Banca Nationala a Romaniei, partea care depaseste limita a de 2,5 ori indemnizatia acordata salariatilor din institutiile publice se va include in baza de calcul a contributiilor sociale.

In acest sens, indemnizatiile primite pe perioada delegarii si detasarii in alta localitate, in tara si in strainatate, in interesul serviciului, acordate de persoanele juridice fara scop patrimonial si de alte entitati neplatitoare de impozit pe profit, peste limita de 2,5 ori indemnizatia acordata salariatilor din institutiile publice intra in baza de calcul a contributiilor sociale obligatorii.

Astfel o societate cu raspundere limitata supusa impozitului pe venitul microintreprinderilor sau o organizatie nonprofit va retine impozitul pe salarii si contributiile sociale obligatorii, pentru indemnizatia care depaseste limita a de 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru institutiile publice, respectiv pentru suma care depaseste 32,5 lei/zi (2,5 x 13 lei/zi).

In ceea ce priveste sumele primite de angajati pentru acoperirea cheltuielilor de transport si cazare, acestea nu sunt venituri salariale si nu sunt impozitate potrivit art. 55 alin. (4) lit. g) din Codul fiscal, si nu sunt cuprinse in baza de calcul a contributiilor sociale individuale potrivit art. 296 indice 15 lit. g) din Codul fiscal.

In ceea ce priveste nivelul legal stabilit pentru institutiile publice in functie de care se stabileste deductibilitatea cheltuielilor mai sus mentionate la nivelul angajtorului, potrivit art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 118/2010 privind unele masuri necesare in vederea restabilirii echilibrului bugetar, se reduc cu 25% drepturile de natura salariala de care beneficiaza personalul din cadrul autoritatilor si institutiilor publice, indiferent de modul de finantare al acestora, astfel se reduce cuantumul drepturilor reprezentand salarizarea in valuta si alte drepturi in valuta si in lei ale personalului trimis in misiune permanenta in strainatate si, respectiv, ale personalului roman trimis in strainatate pentru indeplinirea unor misiuni cu caracter temporar, prevazute in anexa nr. V/3 la Legea-cadru nr. 330/2009 si in Hotararea Guvernului nr. 837/1995 cu privire la criteriile de salarizare in valuta si celelalte drepturi in valuta si in lei ale personalului trimis in misiune permanenta in strainatate, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, respectiv in Hotararea Guvernului nr. 518/1995 privind unele drepturi si obligatii ale personalului roman trimis in strainatate pentru indeplinirea unor misiuni cu caracter temporar, cu modificarile si completarile ulterioare.