In cadrul unei societati exista doua variante ale formarii profesionale a salariatilor: formare profesionala initiala si formare profesionala continua. Formarea profesionala initiala, care se desfasoara, de regula, la inceputul contractului individual de munca si va asigura salariatilor pregatirea necesara pentru dobandirea competentelor profesionale minime in vederea ocuparii si mentinerii locului de munca pe care vor fi incadrati. Formarea profesionala continua urmeaza a se organiza cel putin o data la 2 ani si are ca scop actualizarea cunostintelor si deprinderilor specifice postului sau locului de munca, precum si perfectionarea pregatirii profesionale pentru ocupatia de baza. Poate reprezentantul legal al societatii sa desemneze cu titlu de formatori o persoana sau mai multe persoane din randul angajatilor pentru formarea profesionala a salariatilor?
Raspunsul specialistului:
Formarea profesionala este reglementat de Codul muncii la art. 192 – 200.
Conform art. 196 din Codul muncii, modalitatea concreta de formare profesionala, drepturile si obligatiile partilor, durata formarii profesionale, precum si orice alte aspecte legate de formarea profesionala, inclusiv obligatiile contractuale ale salariatului in raport cu angajatorul care a suportat cheltuielile ocazionate de formarea profesionala, se stabilesc prin acordul partilor si fac obiectul unor acte aditionale la contractele individuale de munca.
Angajatorii care au mai mult de 20 de salariati elaboreaza anual si aplica planuri de formare profesionala, cu consultarea sindicatului sau, dupa caz, a reprezentantilor salariatilor (art. 195 alin. (1) din Codul muncii).
Asadar, angajatorul cu peste 20 de salariati are obligatia sa elaboreze anual planuri de formare profesionala. Planul de formare profesionala elaborat devine anexa la contractul colectiv de munca incheiat la nivel de unitate.
Totodata, salariatii au dreptul sa fie informati cu privire la continutul planului de formare profesionala iar participarea la formarea profesionala poate avea loc la initiativa angajatorului sau la initiativa salariatului.
Potrivit art. 193 din Codul muncii, formarea profesionala a salariatilor se poate realiza prin urmatoarele forme:
a) participarea la cursuri organizate de catre angajator sau de catre furnizorii de servicii de formare profesionala din tara ori din strainatate;
b) stagii de adaptare profesionala la cerintele postului si ale locului de munca;
c) stagii de practica si specializare in tara si in strainatate;
d) ucenicie organizata la locul de munca;
e) formare individualizata;
f) alte forme de pregatire convenite intre angajator si salariat.
Potrivit art. 194 din Codul muncii, angajatorii au obligatia de a asigura participarea la programe de formare profesionala pentru toti salariatii suportand cheltuielile cu formarea profesionala.
Insa modalitatea concreta de formare profesionala, drepturile si obligatiile partilor, durata formarii profesionale, precum si orice alte aspecte legate de formarea profesionala, inclusiv obligatiile contractuale ale salariatului in raport cu angajatorul care a suportat cheltuielile ocazionate de formarea profesionala, se stabilesc prin acordul partilor si fac obiectul unor acte aditionale la contractele individuale de munca.
Angajatorul poate organiza programe de formare profesionala pentru salariatii proprii si poate desemna formatori salariati cu experienta din cadrul unitatii insa certificate de absolvire vor fi recunoscute numai in cadrul unitatilor respective.
In general calificare la locul de munca se poate realiza numai prin incheierea unui contract de calificare profesionala sau a unui contract de ucenicie.
Potrivit art. 202-203 din Codul muncii, republicat, contractul de calificare profesionala este cel in baza caruia salariatul se obliga sa urmeze cursurile de formare organizate de angajator pentru dobandirea unei calificari profesionale.
Pot incheia contracte de calificare profesionala salariatii cu varsta minima de 16 ani impliniti, care nu au dobandit o calificare sau au dobandit o calificare ce nu le permite mentinerea locului de munca la acel angajator.
Contractul de calificare profesionala se incheie pentru o durata cuprinsa intre 6 luni si 2 ani. Pot incheia contracte de calificare profesionala numai angajatorii autorizati in acest sens de Ministerul Muncii si Protectiei Sociale si de Ministerul Educatiei Nationale.
In cazul in care angajatorul nu este autorizat de Ministerul Muncii si Protectiei Sociale si de Ministerul Educatiei Nationale pentru incheierea contractelor de calificare profesionala, schimbarea functiei intr-o alta functie, a carei ocupare necesita o calificare, se poate face numai dupa ce salariatul obtine aceasta calificare prin absolvirea unui curs.
Pregatirea profesionala a salariatilor este obligatorie putand fi facuta in modalitatile prevazute de art. 193 Codul muncii republicat.
Potrivit dispozitiilor art. 18 alin. (3) si (4) din Ordonanta Guvernului nr. 129/2000, angajatorii pot organiza programe de formare profesionala pentru salariatii proprii, in baza carora elibereaza certificate de absolvire recunoscute numai in cadrul unitatilor respective. Certificatele au recunoastere nationala numai daca angajatorii sunt autorizati ca furnizori de formare profesionala.
Asadar, un angajator care nu este autorizat ca furnizor de formare profesionala poate organiza programe de formare profesionala pentru salariatii proprii. Certificatele de absolvire a cursurilor, in acest caz, au valabilitate numai in cadrul unitatii care a organizat cursurile de formare profesionala. In consecinta, angajatorul nu are obligatia sa se autorizeze ca furnizor de formare profesionala, dar daca nu o face, certificatele eliberate ca urmare a cursurilor organizate au recunoastere numai in cadrul unitatii respective.
Intrucat cursurile organizate de angajator constituie o modalitate de pregatire profesionala prevazuta de lege, angajatorul isi poate indeplini obligatia de a asigura participarea salariatilor la programe de formare profesionala si prin organizarea unor astfel de cursuri.
Insa, salariatul trebuie sa fie de acord cu aceasta forma de pregatire profesionala. In acest sens, art. 196 alin. (2) din Codul muncii stabileste ca, modalitatea concreta de formare profesionala, drepturile si obligatiile partilor, durata formarii profesionale, precum si orice alte aspecte legate de formarea profesionala, inclusiv obligatiile contractuale ale salariatului in raport cu angajatorul care a suportat cheltuielile ocazionate de formarea profesionala, se stabilesc prin acordul partilor si fac obiectul unor acte aditionale la contractele individuale de munca.
In cosecinta, daca salariatul este de acord cu aceasta modalitate de formare profesionala, se incheie act aditional la contractul de munca in care vor fi stipulate conditiile formarii, la finalizarea formarii salariatul va dobandi calificarea si va putea fi modificat contractul de munca prin act aditional cu noua functie. Modificarea va fi transmisa si in registrul general de evidenta a salariatilor, insa certificatul de absolvire a cursurilor are valabilitate numai in cadrul unitatii dvs.