Mostenirea pe care o lasi copiilor tai, prin munca ta, zi de zi

Intram in orice profesie cu un juramant pe care il facem, tacit. Nu il rostim in fata unei comisii, nu ca acest gest ar adauga greutate faptului in sine.


Dar facem un juramant fata de oamenii pe care ii vom deservi. Le juram ca ne vom da toata silinta sa facem ceea ce simtim ca trebuie, ca este just, ca este corect pana in maduva oaselor.


Si nu vom da inapoi nici atunci cand cineva ne propune sa facem un targ, nici cand primim mita, nici atunci cand stim ca am putea sa inchidem ochii in fata unor nedreptati, nici atunci cand am obosit sa luptam cu sistemul.


Citeam azi, la cafeaua de dimineata, un articol scris de un roman care s-a saturat de Romania, de hotia de la noi, de abrambureala asta impecila, de birocratia care te sufoca, de nemernicia celor care fura ca-n codru, fara sa stie ca de fapt fura de la cei mai amarati, de la cei care muncesc cinstit, de la orfani si pensionarii care traiesc uneori si cu 2 lei pe zi. O paine la 70 de bani, un ou la 50 de bani si jumatate de kilogram de cartofi de restul.


Si omul si-a spus clar ca va pleca din tara, fiindca asa nu se mai poate.


Daca ar fi fost langa mine, i-as fi dat o cafea ca sa se linisteasca. L-as fi privit in ochi si i-as fi spus ca orice schimbare doreste sa vada in Romania trebuie sa inceapa de la el. Daca in ultimii ani a fost martor in fata unor nedreptati si a ramas inert, pasiv, are si el o parte din vina. A perpetuat o stare de fapt negativa si pe care o vor experimenta si altii, la randul lor.


Daca in ultimii ani in care zice ca s-a saturat, a fost furat si neindreptati si nu s-a luptat cu sistemul, a permis sa continue aceasta situatie care acum a ajuns sa ii puna capac.

Ajungem sa devenim papusi manevrate de cei care isi vad interesul, un interes care nu tine cont de binele comun. Ajungem sa ni se ia de o tara care are nevoie de noi, mai mult ca oricand. Nu identificati hotii cu tara si nici experientele negative cu ea.


Insa o tara nu are nevoie de orice persoana, ci de cele care isi pot apara principiile corecte, de oameni cu bun simt si credinta ca iarba este verde acolo unde o uzi, de oameni care stiu ce inseamna etica si morala, de oameni care stiu ca in viata exista mai mult decat plasme tv, vile si masini, telefoane si burgeri de 100 de lei bucata.

Viata incepe atunci cand iti faci curatenie in prioritati, cand realizezi ca orice schimbare doresti sa vezi in lume, mai intai trebuie sa se revada in tine, in fiecare zi cand muncesti si in fiecare zi cand esti acasa, cu cei dragi, in fiecare zi cand te lovesti de hoti, corupti si mituitori.


Asa ca data viitoare cand vrei sa mai pleci in orice alta tara, numai sa scapi din Romania, tine minte ca schimbarile nu se fac de la sine. Incep din tine si ai mult de munca, o viata intreaga. Munca de a creste o tara frumoasa si de care sa fii mandru nu se termina niciodata, la propriu.

Sa muncim cu spor si semnificatie. Sa muncim inteligent si cu gandul ca ce facem acum va ramane mostenire copiilor nostri.