Daca salariatul isi da demisia, contractul sau poate inceta fara preaviz daca angajatorul doreste astfel

Mare atentie la notiunea de preaviz. Exista o mare diferenta intre perioada de preaviz la demisia si cea la concediere.

Preavizul la concediere reprezinta o forma de protectie pentru salariat. Acesta nu poate renunta la preaviz. Angajatorul ii poate permite sa nu se prezinte la locul de munca si sa il plateasca pe aceasta perioada. Pe perioada preavizului, salariatul va avea timp sa isi identifice un nou loc de munca. De asemenea, daca doreste angajatorul, poate permite salariatului sa vina la lucru la program redus, pe toata perioada preavizului, fara sa ii scada din drepturile salariate. Va fi platit integral insa va veni la program redus. Nu este o obligatie a angajatorului, ci o dovada de sprijin.

Preavizul la demisie reprezinta o forma de protectie pentru angajator. Angajatorul poate renunta la preaviz daca doreste. Nu este obligat sa o faca. Tinem cont ca perioada de preaviz il ajuta pe acesta sa isi identifice un nou candidat pentru postul care se va elibera in curand. Sunt situatii in care angajatul isi identifica un nou loc de munca, isi da demisia de la actualul loc de munca si nu mai respecta perioada de preaviz. Angajatorul poate, daca doreste acest lucru, sa isi cerceteze salariatul demisionar pentru a constata aspectul nemotivat al absentelor sale.

Termenul de preaviz este cel convenit de parti in contractul individual de munca sau, dupa caz, cel prevazut in contractele colective de munca aplicabile si nu poate fi mai mare de 20 de zile lucratoare pentru salariatii cu functii de executie, respectiv mai mare de 45 de zile lucratoare pentru salariatii care ocupa functii de conducere.

Mare atentie la faptul ca orice contract de munca poate inceta  la data expirarii termenului de previz sau la data renuntarii totale sau partiale de catre angajator la termenul respectiv. Angajatorul poate renunta la preaviz doar cand salariatul isi da demisia.

Daca angajatorul doreste, poate permite angajatului sa nu mai stea in preaviz, din momentul in care acestia si-a dat demisia. Angajatorul va decide daca se va folosi sau nu de dreptul de a avea in preaviz salariatul la locul de munca. Insa exista foarte multe cazuri in care salariatilor li se va permite sa nu mai stea in preaviz din momentul in care acestia isi dau demisia, pentru motive clare. Si-au gasit un nou loc de munca, nu se mai concentreaza la fel de bine la actualul loc de munca, nu se mai doreste ca acestia sa fie implicati in noi proiecte samd.

Sunt si cazuri in care angajatorul le mai solicita sa ramana in preaviz cateva zile, pana cand gasesc un inlocuitor.

Aceste situatii sunt permise de lege. Recent, am avut ocazia sa citesc o speta detaliata de un angajator al carui salariat isi daduse demisia dar solicita ca dreptul la preaviz sa ii fie respectat. Isi inaintate notificarea de demisia in data de 5 aprilie si cerea sa fie lasat sa stea in preaviz timp de 20 de zile cat era termenul stipulat in cadrul contractului individual de munca.

Dar mare atentie ca atunci cand salariatul demisioneaza, preavizul devine dreptul angajatorului iar acesta poate sa renunte la preziv in orice moment daca nu mai are nevoie de angajatul sau.

 Elementele esentiale ale contractului individual de munca, pe care le putem modifica doar cu acordul salariatului, prin act aditional semnat de ambele parti:

a) identitatea partilor;
b) locul de munca sau, in lipsa unui loc de munca fix, posibilitatea ca salariatul sa munceasca in diverse locuri;
c) sediul sau, dupa caz, domiciliul angajatorului;
d) functia/ocupatia conform specificatiei Clasificarii ocupatiilor din Romania sau altor acte normative, precum si fisa postului, cu specificarea atributiilor postului;
e) criteriile de evaluare a activitatii profesionale a salariatului aplicabile la nivelul angajatorului;
f) riscurile specifice postului;
g) data de la care contractul urmeaza sa isi produca efectele;
h) in cazul unui contract de munca pe durata determinata sau al unui contract de munca temporara, durata acestora;
i) durata concediului de odihna la care salariatul are dreptul;
j) conditiile de acordare a preavizului de catre partile contractante si durata acestuia;
k) salariul de baza, alte elemente constitutive ale veniturilor salariale, precum si periodicitatea platii salariului la care salariatul are dreptul;
l) durata normala a muncii, exprimata in ore/zi si ore/saptamana;
m) indicarea contractului colectiv de munca ce reglementeaza conditiile de munca ale salariatului;
n) durata perioadei de proba.

Modificarea elementelor contractului individual de munca, inclusiv conditiile de acordare a preavizului (art. 17 alin. (3) lit. j) din Codul muncii), poate interveni numai cu acordul salariatului.

Daca doriti sa modificati conditiile de acordare a preavizului, o puteti face doar prin act aditional semnat de ambele parti si obligatoriu trebuie sa fie o modificare care sa respecte prevederile Codului Muncii. Asadar, daca prin Codul Muncii se prevede un termen minim de 20 de zile de preaviz la concediere, nu aveti voie sa coborati sub acest prag, chiar daca salariatul isi da acordul. Actul aditional care contine prevederi ce incalca textul Codului Muncii este lovit de nulitate. Nu va avea niciun fel de importanta. Prevederile sale nu se aplica.

Salariatii nu au voie sa renunte la drepturile care le sunt conferite prin Codul Muncii. Adesea, salariatii nu cunosc prevederile Codului Muncii si actelor normative ce il armonizeaza pe acesta, insa responsabilii HR si angajatorii sunt obligati. Acestora din urma le revine responsabilitatea de a realiza acte corecte, in conformitate cu legislatia in vigoare.

de Maria Nicutar