Cat de departe ai merge pentru o promovare? Ce compromisuri ai accepta?

Am merge departe si inca putin pe deasupra pentru a obtine o promovare dorita. Am merge uneori prea departe pentru o promovare dorita si imediat ce realizam acest lucru, ne oprim din cursa.

Pentru ca daca alergi orbeste in directia promovarilor dorite, risti sa pierzi din vedere lucrurile care conteaza cu adevarat, esentialul.

NU fugari banii si promovarile. Fugareste-ti pasiunea si restul vine de la sine.

Compromisuri pe care prea multi angajati le fac pentru a obtine mariri salariale si promovari:

1. Stau peste program si risca sa isi dea peste cap sanatatea si productivitatea. Studiile cele mai recente arata ce stiam deja: Putin si bun in detrimentul a mult si prost!

In fapt, dupa 5 ore de munca esti deja stors de puteri si ai energia la minim. Daca ai de gand sa stai la birou minim 10-12 ore ca sa obtii promovarea dorita, ia in calcul faptul ca nivelul calitatii rezultatelor tale scade pe masura ce cresti volumul de munca.

2. Angajatii accepta sarcini neadecvate pregatirii lor. Ce nu ai face pentru o promovare? Ai face o cafea si chiar ai putea sa mergi sa duci hainele sefului la curatatorie. Poate ca ai fi de acord sa te ocupi si de alte sarcini, unele mai nepotrivite decat altele. Fa diferenta intre ajutorul urgent de care are nevoie seful tau si sarcinile pe care ti le pune pe maini ca sa scape de ele.

3. Angajatii transforma relatia cu superiorii lor intr-un mod neasteptat. Un costum slim-fit pentru barbati este acelasi lucru ca o fusta mai scurta decat ar fi cazul. Un tricou mulat pentru barbati este acelasi lucru ca decolteul angajatei.

Interesant este ca acolo unde nu exista calitati si competente concrete, sunt scoase la inaintare arme neconventionale de lupta impotriva concurentilor. Asta nu inseamna ca promovarea devine siguranta si nici ca se va dovedi o decizie buna din partea superiorilor.

4. Angajatii sunt in stare sa minta, sa impinga frontierele actiunilor lor pana la limita legalitatii, sa dea mita si sa santajeze.

Tin minte un articol interesant in cadrul unei publicatii de management HR, despre un angajat care ajunsese sa isi angajeze la randul lui 2 asistenti, studenti la facultate, sa il ajute cu sarcinile lui. In mod evident, proiectele lui erau mereu finalizate inainte de deadline si cu succes maxim. Interesant este ca dupa promovare, angajatul a renuntat la cei doi asistenti si diferenta de eficienta in munca era mai mult decat evidenta.

A pierdut promovarea, a fost retrogradat si a inteles ca orice pas in fata trebuie sa fie facut fara ajutor artificial alimentat.

O alta poveste din universul HR de care imi amintesc si astazi este cea a unei angajate care a mers asa de departe in cursa pentru marea promovare incat s-a decis sa puna diverse "piedici" celor alaturi de care concura, colegi si superiori indirecti. A procedat de asa natura incat una dintre colegele ei a lipsit la una dintre sedinte si un alt concurent pentru promovarea dorita si-a pierdut dosarul proiectului cu cateva ore inainte de prezentare. Totul a iesit la iveala in timp si a fost concediata. Din pacate, gandul la o posibila promovare te poate scoate de pe directia fireasca pe care ar trebuie sa mergi, indiferent de ce premiu este la mijloc.

La final, realizam ca premiul adevarat nu este promovarea. Premiul adevarat de care avem nevoie este constiinta limpede, gandul ca ai muncit cu semnificatie, ca esti in continuare un angajat productiv, eficient, pasionat de ceea ce faci. Marele premiul il primesti nu o singura data la 5 ani, cand esti promovat, ci zilnic, in momentul in care depui toate eforturile pentru a deveni cea mai buna versiune a ta.

Sa aveti succes si cariere stralucite!