Studiu de caz: Angajarea de personal rezident sau nerezident pentru activitate in alta tara

Societatile care desfasoara activitati si in afara tarii sunt privite de o legislatie care stabileste conditii speciale pentru functionarea in conformitate cu legile statului in care este inscrisa societatea, dar si cu legile tarii in care activeaza angajatii, fara ca societatea sa aiba obligatoriu un sediu secundar inscris pe teritoriul statului strain. Cum ar trebui, asadar, sa procedeze o societate in situatia in care doreste ca un angajat sa activeze si in alta tara? Exista diferente intre angajatul rezident si cel nerezident? Mai mult decat atat, este important de stabilit ce contributii si taxe vor trebui platite in ambele situatii.

In acest sens, legea prevede ca cetatenii UE pot incheia in Romania un contract individual de munca in conditii similare cu cele in care contractele individuale de munca sunt incheiate de cetatenii romani. Astfel, dupa incheierea contractului individual de munca, dar inainte de inceperea activitatii, angajatul cu domiciliu stabil in tara straina trebuie sa obtina certificatul de inregistrare de la Oficiul Roman pentru Imigrari.

Odata cu emiterea acestui certificat, i se va aloca un CNP, in lipsa caruia, contractul individual de munca nu va putea fi inscris in registrul de evidenta a salariatilor. In ceea ce priveste desfasurarea activitatii pe teritoriului tarii straine, se vor emite cereri catre statul respectiv in vederea obtinerii autorizatiilor necesare in conformitate cu legislatia aplicabila in acest stat.

Cu privire la contributiile sociale, incepand cu data de 1 mai 2010, legislatia in vigoare in domeniul coordonarii sistemelor de securitate sociala este alcatuita din:
- Regulamentul (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European si al Consiliului privind coordonarea sistemelor de securitate sociala, modificat prin Regulamentul (CE) nr. 988/2009, denumit in continuare noul Regulament;
- Regulamentul (CE) nr. 987/2009 al Parlamentului European si al Consiliului 16 septembrie 2009 privind stabilirea procedurilor de implementare a Regulamentului (CE) nr. 883/2004 privind coordonarea sistemelor de securitate sociala, denumit in continuare Regulamentul de implementare;
- Regulamentul Consiliului (CE) nr. 859/2003 din 14 mai 2003 care extinde dispozitiile Regulamentului (CEE) nr. 1408/71 si ale Regulamentului (CEE) nr. 574/72 pentru cetatenii statelor terte care nu sunt inca acoperiti de aceste prevederi doar din cauza nationalitatii lor.

Regula stabilita de Regulamentul (CE) nr. 883/2004 este aceea ca persoana care desfasoara o activitate salariata intr-un stat membru se supune legislatiei din statul membru respectiv. Astfel, contributiile sociale se datoreaza in statul in care persoana isi desfasoara activitatea.

Exista si exceptii stabilite de Regulament in cazul lucratorilor detasati, al lucratorilor care isi desfasoara activitatea in doua sau mai multe state membre etc. In privinta lucratorilor detasati, Regulamentul prevede ca persoana care desfasoara o activitate salariata intr-un stat membru, pentru un angajator care isi desfasoara in mod obisnuit activitatile in acest stat membru, si care este detasata de angajatorul respectiv in alt stat membru pentru a lucra pentru angajator continua sa fie supusa legislatiei primului stat membru, cu conditia ca durata previzibila a activitatii sa nu depaseasca douazeci si patru de luni si sa nu fi fost trimisa sa inlocuiasca o alta persoana.

In ceea ce priveste persoana care desfasoara in mod obisnuit o activitate salariata in doua sau mai multe state membre Regulamentul prevede ca aceasta se supune legislatiei statului membru de resedinta, in cazul in care desfasoara o parte substantiala a activitatii sale in statul membru respectiv sau in cazul in care depinde de mai multe intreprinderi sau de mai multi angajatori al caror sediu sau loc de desfasurare a activitatii se afla in state membre diferite ori legislatiei statului membru in care este situat sediul sau locul de desfasurare a activitatii intreprinderii sau angajatorului al carui salariat este, in cazul in care persoana nu desfasoara o parte substantiala a activitatilor sale in statul membru de resedinta.

Pentru atestarea legislatiei aplicabile in domeniul securitatii sociale institutiile competente din statele membre emit documentul portabil A1. Documentul portabil A1 emis de o institutie competenta dintr-un stat membru atesta faptul ca pe perioada inscrisa in formular, legislatia de securitate sociala aplicabila titularului este legislatia in vigoare pe care o aplica acea institutie.
In consecinta, contributiile sociale vor fi datorate in functie de situatie, conform celor mai sus expuse.