Din nou despre concediul de crestere a copilului

Problema concediului de crestere a copilului si a drepturilor salariatului/salariatei care beneficiaza sau a beneficiat de acest concediu si a obligatiilor corelative ale angajatorului – constituie terenul unor modificari fara sfarsit in legislatia muncii. Sa incercam asadar o sistematizare.


Cu privire la concediul de crestere a copilului, semnalam:

a)         In prezent, cuantumul indemnizatiei pentru cresterea copiilor se situeaza intre 1.250 lei si 8.500 lei. Astfel, prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 82/2017 pentru modificarea si completarea unor acte normative, publicata in Monitorul oficial nr. 902 din 16 noiembrie 2017, Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 111/2010 s-a modificat (din nou!). Cuantumul indemnizatiei lunare este de 85% din media veniturilor nete realizate in ultimele 12 luni din ultimii 2 ani anteriori datei nasterii copilului, fara a putea fi mai mica de 2,5 din valoarea indicatorului social de referinta, sau mai mare de 8.500 lei;


b)        Perioada concediului de crestere a copilului nu se ia in considerare la stabilirea duratei concediului de odihna anual. Astfel, art. 145 alin. (4) din Codul muncii asimileaza perioadelor lucrate anumite concedii, intre care nu se numara concediul de crestere a copilului. Asadar, la intoarcerea in unitate, salariata/salariatul care a beneficiat de acest concediu nu va avea dreptul la concediul de odihna pentru perioada de absenta;

c)         Potrivit art. 25 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul si indemnizatia lunara pentru cresterea copiilor, cu modificarile ulterioare, angajatorul nu poate dispune incetarea raporturilor de munca:

-          pe perioada concediului pentru cresterea copilului in varsta de pana la 2 ani, respectiv 3 ani, in cazul copilului cu handicap;

-          pe perioada stimulentului de insertie;

-          timp de 6 luni, dupa revenirea definitiva a salariatei/salariatului in unitate.

Aceasta din urma interdictie necesita unele precizari suplimentare. Mai intai, in unele opinii, interdictia ar viza si ipoteza salariatei care, la data la care a intrat in concediu, se afla in perioada de proba. Aceasta deoarece textul legal nu vorbeste expres despre concediere, ci despre incetarea contractului de munca. Or, incetarea la care se refera art. 31 alin. (3) ar fi putut fi avuta aici in vedere de legiuitor.

O alta observatie o constituie faptul ca, desi salariata/salariatul nu poate fi concediata/concediat in primele 6 luni de la revenirea in unitate, asta nu inseamna ca activitatea depusa in acest interval nu va fi luata in considerare la evaluarea periodica. Astfel, salariatul va putea fi concediat ulterior, asemenea oricarei alte persoane, pentru necorespundere profesionala (art. 61 lit. d) din Codul muncii), daca la evaluarea periodica va obtine un calificativ nesatisfacator.

In sfarsit, in cazul savarsirii unei abateri disciplinare, oricat de grave, in cele 6 luni, nu se va putea aplica sanctiunea concedierii disciplinare, ci se va aplica o alta sanctiune, mai usoara.

De asemenea, nu se va putea desfiinta postul ocupat de salariat, chiar daca acesta ar fi devenit inutil, dupa cum nu se va putea dispune nicio modificare a contractului de munca (cum ar fi, spre exemplu, trecerea pe un alt loc de munca) decat daca exista acordul salariatului/salariatei. Sunt interdictii practic unice in dreptul european comparat; pretutindeni maternitatea este protejata, fara insa ca aceasta sa poata conduce la paralizarea prerogativei manageriale a angajatorului.