Potrivit art. 175 alin. (1) si (2) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, cu modificarile si completarile ulterioare:
(1) Angajatorul are obligatia sa asigure securitatea si sanatatea salariatilor in toate aspectele legate de munca.
(2) Daca un angajator apeleaza la persoane sau servicii exterioare,
aceasta nu il exonereaza de raspundere in acest domeniu.
Potrivit art. 7 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 319/2006, a securitatii si sanatatii in munca, in cadrul responsabilitatilor sale in domeniul securitatii si sanatatii in munca, angajatorul are obligatia sa ia masurile necesare pentru informarea si instruirea lucratorilor.
Instruirea in domeniul securitatii si sanatatii in munca are ca scop insusirea cunostintelor si formarea deprinderilor de securitate si sanatate in munca.
Consilier Ghid complet de Salarizare ReviSal si Contributii sociale
Noua lege a pensiilor Ghid practic
Hartuirea si discriminarea la locul de munca Legislatie explicata si studii de caz
Potrivit art. 5 lit. a) din Legea nr. 319/2006 a securitatii si sanatatii in munca, prin lucrator se intelege persoana angajata de catre un angajator, potrivit legii, inclusiv studentii, elevii in perioada efectuarii stagiului de practica, precum si ucenicii si alti participanti la procesul de munca, cu exceptia persoanelor
care presteaza activitati casnice.
Prin urmare, si in cazul persoanelor angajate cu CIM si care isi desfasoara activitatea la domiciliu trebuie respectate prevederile art. 77 din H.G. nr. 1.425/2006 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii securitatii si sanatatii in munca nr. 319/2006, cu modificarile si completarile ulterioare, potrivit carora „instruirea lucratorilor in domeniul securitatii si sanatatii in munca are 3 faze:
a) instruirea introductiv-generala;
b) instruirea la locul de munca;
c) instruirea periodica.“
Autor: Floriana Mohanu
Sursa: Ghid practic de SSM