Demisie vs. autodisponibilizare. Ce consecinte atrag?

Notiunea de autodisponibilizare nu apare nicaieri in lege. Totusi, practica a evidentiat posibilitatea ca, in ipoteza in care intr-o unitate se realizeaza concedieri colective, iar salariatii disponibilizati beneficiaza, potrivit legii, de plati compensatorii, unii dintre salariati sa isi exprime in scris disponibilitatea de a fi concediati.

Situatia este destul de dificil de solutionat cu instrumentele obisnuite de drept al muncii. Cine are initiativa incetarii contractului de munca intr-o asemenea situatie? De vreme ce salariatul a inaintat in scris o cerere de a fi disponibilizat, poate parea ca avem de-a face cu o demisie. In realitate insa, o astfel de cerere este redactata pe fondul informarii
realizate de catre angajator cu privire la iminenta concedierilor colective. Asadar, initiativa ii apartine angajatorului, care si-a exteriorizat deja intentia de a efectua disponibilizari, doar ca nu a nominalizat inca salariatii care ar urma sa fie antrenati in respectiva concediere colectiva.

Dar ce interes are salariatul sa efectueze o cerere de disponibilizare? El poate urmari dobandirea platilor compensatorii, avand convingerea ca oricum compania va intra in imposibilitate de plati mai devreme sau mai tarziu.

Instantele au avut ocazia de a se confrunta cu o asemenea situatie. Astfel, Curtea de Apel Timisoara, sectia conflicte de munca si asigurari sociale, a statuat prin decizia civila nr. 25 din 15 ianuarie 2007:

Autodisponibilizarea nu echivaleaza cu demisia, deoarece autodisponibilizarea prezinta relevanta doar pentru stabilirea ordinii de prioritati in ipoteza incetarii contractului individual de munca prin concediere pentru motive ce nu tin de persoana salariatului.

Uneori, cererile de disponibilizare depasesc chiar numarul de persoane pe care angajatorul intentioneaza sa le concedieze, in cadrul concedierii colective respective. Nici intr-o asemenea situatie, cererile de disponibilizare nu vor fi interpretate ca reprezentand notificari ale demisiei. Totusi, cum angajatorul face in acest caz o selectie, este de presupus ca ii mentine in munca pe salariatii cei mai buni.

Exemplu
In februarie 2008, salariatii combinatului de alumina Alum S.A. din Tulcea au fost informati cu privire la intentia de operare a unor concedieri colective de catre condu - cerea combinatului. In scurt timp, numarul cererilor de autodisponibilizare din unitatea tulceana l-a depasit pe cel stabilit de conducerea societatii.

In alte situatii, angajatorul care urmeaza sa opereze o concediere colectiva solicita chiar el salariatilor exprimarea disponibilitatii de a fi concediati. El poate stimula depunerea de cereri de autodisponibilizare prin oferta unor compensatii suplimentare celor la care l-ar fi obligat legea.

Exemplu
In 2005, conducerea combinatului siderurgic Mittal Steel Galati a anuntat ca in cadrul societatii se deruleaza un program de autodisponibilizari cu plati compensatorii. Conducerea a comunicat ca salariatii „care vor parasi de bunavoie compania pot primi sume compensatorii cuprinse intre 120 si 160 de milioane de lei vechi de persoana“.

Ce inseamna „a parasi de bunavoie compania“? Sensul avut in intentie de catre angajator este acela de inlaturare a posibilitatii de contestare a concedierii colective. Intr-adevar, concedierea colectiva este relativ dificil de realizat sub aspect procedural. Ca urmare, angajatorul poate urmari minimizarea riscului contestarii unei astfel de concedieri, prin „recompensarea“ salariatilor care inteleg sa se ofere ei pentru disponibilizare.

Este insa evident ca de aceasta data nu mai putem vorbi despre o concediere.

Credem ca nu este vorba nici despre demisie, ci mai curand despre o incetare prin acordul de vointa al partilor. Ambii parteneri contractuali inteleg sa inceteze raportul de munca; o fac in circumstante si conditii procedurale stabilite chiar de catre ei, iar nu cu respectarea conditiilor procedurale legale. O asemenea incetare a contractului de munca va putea fi contestata in instanta numai prin proba (foarte dificila) a unui viciu de consimtamant.