LEGISLATIAMUNCII.RO
Ziua de 1 Decembrie nu a fost dintotdeauna sarbatoarea nationala a romanilor. La inceput a fost 10 mai 1866, zi in care a fost inscaunat ca Domn al Principatelor Unite Moldova si Muntenia principele Carol I de Hohenzollern - Sigmaringen. Doua fericite coincidente au facut sa intareasca prestanta si importanta acestei zile si anume: 1) La 10 Mai 1877, Mihail Kogalniceanu a citit in Parlamentul reunit al Romaniei “Declaratia de neatarnare (independenta) fata de inalta Poarta”, asa cum i se mai spunea in epoca Imperiului Otoman; 2) La 10 Mai 1881, domnitorul principatelor a devenit primul rege al Romaniei.
Ziua de 10 mai a fost sarbatorita cu fals gongoric chiar si de regimul comunist in plina si salbatica ascensiune, in nefasta perioada 23 august 1944 - 30 decembrie 1947, data din urma fiind cunoscuta ca ziua abdicarii fortate a tanarului si nefericitului Mihai I, fiul regelui Carol al II-lea si al reginei Elena. Oficial, in anul 1948, a fost consacrata pentru prima data noua Zi Nationala a Romaniei la data de 23 august. Spunem “oficial”, deoarece neoficial ea a inceput a fi sarbatorita cu multa zarva de catre “fortele progresiste”, in frunte cu partidul comunist, inca din anul 1945.
Primul pas: 27 martie / 9 aprilie 1918
Prima provincie romaneasca aflata pe atunci sub dominatie straina care a cerut unirea cu patria-mama a fost jumatatea Moldovei medievale furate la drumul mare de hraparetii imperialisti rusi in anul 1812, adica portiunea dintre Prut si Nistru. Cronologic, s-a intamplat astfel: la 21 noiembrie/4 decembrie 1917, Sfatul Tarii a proclamat Republica Democratica Moldoveneasca - urmat de cel din 24 ianuarie/6 februarie 1918, cand s-a adoptat declaratia de independenta.
Incununarea acestor actiuni s-a implinit la 27 martie/9 aprilie 1918, cand Sfatul Tarii de la Chisinau, ales prin vot universal, direct, egal si secret, a decis cu majoritate de voturi unirea cu Romania a Republicii Democratice Moldovenesti (Basarabia) “…in hotarele sale dintre Prut, Nistru, Dunare si Marea Neagra si vechile granite cu Austria, rupta acum o suta si mai bine de ani din trupul vechii Moldove”.
Trebuie mentionat faptul ca IMPOTRIVA UNIRII s-au pronuntat putinii rusi si ucraineni alesi in Sfatul Tarii (ponderea romanilor fiind mult mai mare). Cei cativa minoritari evrei au votat “pentru” unire. De altfel, potrivit stenogramelor oficiale ale dezbaterii, un deputat ucrainean a declarat ca “...mai bine chemam in ajutor armata chineza decat armata romana”. Stia el ce stia...
Al II-lea pas: 15/28 noiembrie 1918
A doua miscare importanta pe calea realizarii Romaniei Mari au facut-o bucovinenii, al caror stravechi teritoriu moldav fusese anexat Imperiului habsburgic (inclusiv Suceava si Manastirea Putna, cu mormantul lui Stefan cel Mare!) potrivit tratatului semnat de rusi si turci la 24 iulie 1774, cu aplicare in ceea ce priveste Bucovina in anul imediat urmator. De altfel, ca rezultat al acestui troc umilitor intre rusi si austrieci via inalta Poarta, la 1/14 septembrie 1777 sfarsea sub securea gadelui otoman curajosul domnitor moldovean Grigore Ghica al III-lea.
Codul Muncii republicat si actualizat la zi
Regulamentul intern in avantajul dvs Ghid complet
Consilier - Codul Muncii abonament 12 actualizari
Romanii bucovineni, stimulati fiind de avantul unificator al basarabenilor, dar si de cel al ardelenilor si banatenilor din Imperiul Austro-ungar vecin, au inceput a initia importante actiuni de demarare a procedurilor democratice de unire cu Romania. Respectand hotararea Comitetul Executiv al Consiliului National din Bucovina, mandatat de Constituanta sa fie unica structura cu drept “de a hotari sau a trata asupra poporului roman din Bucovina”, a convocat un Congres general al Bucovinei pentru 15/28 noiembrie 1918, in Palatul mitropolitan din Cernauti.
Au fost alesi ca delegati oficiali: 74 de romani, 7 germani, 6 polonezi si 13 ruteni de peste Prut, la care s-au adaugat 5 deputati de drept. Pe langa reprezentantii oficiali, o mare multime de oameni s-a adunat in jurul cladirii, din dorinta de a fi partasa la maretul eveniment. Presedintele Congresului, Iancu Flondor, a dat citire motiunii in care se afirma ca Bucovina este parte organica a Moldovei in care se gaseau “gropnitele domnesti” si a fost smulsa samavolnic din trupul Moldovei, “ca romanii bucovineni au indurat multe opresiuni din partea carmuirii habsburgice, dar n-au pierdut nadejdea ca ceasul mantuirii, asteptat cu atata dor si suferinta, a sosit”.
Ultimul pas: 1 Decembrie 1918
In sfarsit, la 1 decembrie 1918, ultimele teritorii romanesti rapite de catre diversi dusmani inca din timpul intunecatului ev mediu reveneau la sanul neamului daco-roman. In inima Transilvaniei, la Alba Iulia, in fata unui impresionant tumult uman, s-a dat citire votului Marii Adunari Nationale (Consiliului Dirigent), pentru unirea Transilvaniei, Banatului, Crisanei si Maramuresului cu Romania.
Astfel, unirea tuturor provinciilor romanesti sub un singur sceptru si drapel incununa si vointa utopica a marelui vizionar Mihai Viteazul, care, la 1 noiembrie 1599, reusise unirea Tarii Romanesti cu Transilvania, iar la 1 mai 1600 si cu Moldova domnitorului Ieremia Movila.
Romania dupa 1918
Romania intregita cuprindea in hotarele sale istorice o suprafata de 295.049 kmp, fata de 137.000 kmp inainte de 1918, si o populatie de 18.057.028 locuitori (in 1930) fata de aproximativ 7.250.000 de locuitori in 1913. Romanii reprezentau 71,9% din totalul populatiei, maghiarii - 7,9%; germanii - 4,4%; evreii - 4% etc.
Constitutia din 1923 sti[cenzurat]in primele doua articole: “Regatul Romaniei este un stat national unitar si indivizibil”, iar “teritoriul Romaniei este inalienabil”. Dupa evenimentele din decembrie 1989, intr-un gest de consens politic national, a fost adoptata de noul Parlament al Romaniei Ziua Nationala care urma a se serba anual la data de 1 Decembrie, ca o recunoastere a superbelor merite ale inaintasilor nostri, dintre care unii au sfarsit exterminati in inchisorile comuniste atat de la noi, cat si din URSS.
RSS Flux RSS 2.0
Sitemap XML
