3 propuneri pentru arhivele cu acte de munca si pentru societatile de arhivare

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

 

Fostul ministru al Muncii, Violeta Alexandru, actual presedinte al PNL Bucuresti, a prezentat recent cele trei schimbari pe care le are in vedere privind accesul cetatenilor la documentele de munca pastrate in arhivele institutiilor din domeniu. 

 

“Despre preocuparea mea legata de accesul oamenilor la documentele de munca din arhive cred ca nu trebuie sa va conving. Este genul de demers in care rezolv un lucru si apar alte 3,4 probleme de rezolvat. Nu renunt. Mai bine ma ocup de cateva lucruri si le duc la final decat sa promit 100, sa trag de timp, sa vin cu termene lungi si sa raman doar la nivel de promisiuni. Am in telefon si pe facebook mesaje de la oameni care imi explica prin ce drame trec, umbland dupa documente (adeverinte) la care au dreptul dupa o viata de munca. Dupa ce identifica detinatorul arhivei sunt socati de preturile practicate de firmele care gestioneaza respectivele arhive”, a explicat recent Violeta Alexandru intr-o postare pe pagina sa de socializare. 

 

Iata care sunt aceste trei probleme identificate de fostul ministru si pe care, conform aceleiasi surse, doreste sa le rezolve: 
 

“1. Oamenii sa aiba acces la informatii privind cine sunt, efectiv, detinatorii arhivelor intreprinderilor/societatilor care au intrat in faliment. Pentru cele detinute de Arhivele nationale (unde accesul este gratuit), am cerut Ministrului Afacerilor Interne si Arhivelor Nationale sa publice lista intreprinderilor ale caror arhive le au. Printr-un gest simplu, oamenii sa fie scutiti de un drum in cautarea documentelor de munca. Vor putea afla, de la bun inceput, daca documentele lor se gasesc sau nu la Arhivele Nationale, ca sa nu faca un drum degeaba. Evitam, astfel, situatiile in care oamenii nu cunosc/nu pot afla unde se afla documentele intreprinderii la care au muncit. Mi se pare un gest de bun simt pentru oameni. 
 

Societatile comerciale, pe de alta parte, au obligatia prin lege sa afiseze informatii despre documentele detinute. O sa fac, alaturi de echipa mea, o verificare. Insist sa publice denumirea intreprinderilor ale caror documente le gestioneaza".

O a doua schimbare ceruta de Violeta Alexandru vizeaza un termen legal, prevazut prin lege, de furnizare a certificatelor de care au nevoie contribuabilii:

"2.  Sa fie scris in lege care este termenul de furnizare a certificatelor/adeverintelor. De exemplu, 30 de zile; s-ar corecta situatia in care ne aflam astazi cand oamenii pot astepta si luni de zile pentru o adeverinta. Nu e specificat niciun termen in lege. Raspund in mod concret mesajelor pe care le-am primit". 

De asemenea, cea de-a treia problema este ca aceste certificate si adeverinte sa nu mai aiba preturi exorbitante:

"3. Furnizarea certificatelor/adeverintelor/extraselor sa nu mai fie un soc financiar pentru oameni, prin preturile practicate de societatile de arhivare, chiar peste cele stabilite de UNPIR. In fond, nu este vina oamenilor ca societatea/intreprinderea la care au lucrat a intrat in faliment. Este dreptul lor sa primeasca o adeverinta pentru anii lucrati. Cum sa plateasca 800 ron pentru documentele lor, fara acestea neputandu-si deschide dreptul la pensie/neputand beneficia de pensia corecta pentru ca le lipsesc dovezi privind ani de munca? Am intrat intr-o documentare profunda aici ca sa ma lamuresc de ce sunt tarifele asa de mari, in conditiile in care firmele de arhivare primesc resursele necesare pentru administarea (care ar include si eliberarea de adeverinte, caci altminteri nu inteleg de ce le-ar mai administra) din Fondul de lichidare. Discutia de astazi cu UNPIR - Uniunea Nationala a Practicienilor in Insolventa din Romania mi-a fost utila. Revin pe acest subiect. Urmeaza o serie de intalniri cu reprezentantii firmelor de arhivare si finalizez propunerea legislativa pana la finalul acestei sesiuni”. 

 

Violeta Alexandru a explicat ca documentarea este un process de durata, dar ca merita ca acest lucru sa fie facut cu seriozitate si ca nu doreste de a pierde ocazia, ca parlamentar, de a corecta aceasta situatie prin lege.