Viata privata a salariatului (I)

Prin incheierea contractului de munca, salariatul nu renunta complet la exercitiul dreptului la viata privata pe parcursul orelor de program. Desi in mod legitim angajatorul ii poate pretinde acestuia executarea atributiilor de serviciu, respectarea programului de lucru si evitarea intreruperilor, modalitatea concreta in care poate fi monitorizata respectarea acestor reguli este astazi pusa sub semnul intrebarii.


Astfel, in cauza Barbulescu vs. Romania, judecata de catre Marea Camera a Curtii Europene a Drepturilor Omului s-a ridicat problema posibilitatii angajatorului de a monitoriza continutul comunicarilor electronice ale unui salariat, care a utilizat in scopuri personale serviciul de mesagerie pus la dispozitie de catre firma.

Salariatul, un inginer ce avea intre atributii acordarea de consultanta clientilor pe Yahoo Messenger, a utilizat acest serviciu, prin incalcarea Regulamentului intern, pentru a comunica cu fratele si, respectiv, cu logodnica sa. In fata acuzatiei de nerespectare a Regulamentului intern, salariatul a raspuns in scris ca a utilizat mesageria electronic exclusiv in scopuri profesionale, in comunicarea cu clientii. Angajatorul a realizat atunci un transcript al comunicatiilor pe mesageria electronica: era vorba despre discutii pur private. Transcript-ul comunicatiilor sale a fost pus la dispozitia colegilor, care au discutat in mod public despre acesta. In plus, pe baza acestei probe privind incalcarea regulamentelor interne, angajatorul l-a concediat pe domnul Barbulescu.

Este legitima aceasta concediere? Sau ea s-a bazat pe o intruziune nepermisa in viata privata a angajatului?


Instantele romane au mentinut decizia de concediere, apreciind-o legala. In 12 ianuarie 2016, Camera a patra a Curtii Europene a Drepturilor Omului a mentinut acest punct de vedere, considerand ca in speta,  salariatului nu i-a fost afectat dreptul la viata privata. Curtea a retinut cu acel prilej ca angajatorul a accesat contul de Yahoo Messenger al reclamantului cu convingerea ca acesta contine mesaje in legatura cu munca, din moment ce reclamantul a sustinut initial ca a folosit mesageria electronica pentru a da consultatii clientilor. Instantele nationale s-au bazat pe transcript numai pentru ca a dovedit incalcarea disciplinara a reclamantului, si anume ca a folosit computerul companiei in scopuri personale in timpul orelor de munca. Verificarea comunicatiilor reclamantului era singura metoda de verificare a apararii acestuia.

Dar in 5 septembrie 2017 Marea Camera a CEDO a modificat complet abordarea, dand dreptate de aceasta data reclamantului (fostului salariat). Ea a apreciat ca instantele nationale nu au asigurat o protectie adecvata vietii private a lucratorului si secretului corespondentei si nu au stabilit un echilibru corespunzator intre interesele acestuia si ale angajatorului. Ca urmare, decizia de concediere a domnului Barbulescu constituie o incalcare a dispozitiilor art. 8 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, privitoare la viata privata si secretul corespondentei.

Decizia Marii Camere a CEDO a starnit numeroase reactii in presa internationala si locala, fiind in general considerata surprinzatoare. Ea este analizata insa in contextul digitalizarii pietei muncii si a blurarii limitelor dintre viata profesionala si cea de familie. Vom vedea saptamana viitoare care au fost argumentele Curtii si ce avem de facut, concret, ca angajatori.