Cati angajati MULTUMITI sunt in firma dvs.?

Poate ca intrebarea va ia putin prin surprindere, pentru ca nu v-ati gandit niciodata la acest aspect, dar nu-i nimic. Ganditi-va acum. Deci, cati angajati multumiti aveti? Multumiti nu neaparat de banii pe care ii primesc, ci multumiti asa, per ansamblu, de viata lor in firma dvs. Intrebarea e retorica, desigur, pentru ca raspunsul nu poate fi decat unul singur: foarte putini. 

Cum asa? Ce ii nemultumeste pe angajati? Doar au un salariu bun si conditii civilizate de lucru, ce mai vor? Ei bine, nu uitati ca angajatii sunt oameni si, ca toti oamenii, au capricii si orgolii. Iar acolo unde sunt orgolii apar automat si nemultumiri.
Mecanismul e urmatorul: oamenii au in general o parere foarte buna despre propria persoana si, in plus, au si tendinta naturala de a se compara unii cu altii. De aici si nemultumirile - ei nu inteleg cum naiba se face ca alti colegi de-ai lor, care in mod “evident” sunt mai putin inteligenti/experimentati/utili decat ei, stau mai bine la capitolul X sau Y (salariu, functie, volum de munca, plecari in strainatate)? “Merit mai mult” gandesc toti, intelegand de fapt prin asta “Merit mai mult decat Popescu sau Ionescu”. Si cu cat firma dvs. are mai multi angajati, cu atat “termenii” de comparatie sunt mai numerosi si problema mai acuta.

Chiar s-a facut un studiu serios in randul companiilor de toate tipurile (mici, mari, private, de stat), angajatii fiind intrebati urmatorul lucru: “Ce situatie ati prefera: 1) un salariu de 500 de euro pentru dvs. si un salariu de 300 de euro pentru colegul mai putin competent sau 2) un salariu de 700 de euro pentru dvs. si unul de 800 de euro pentru colegul mai putin competent?” Banuiti rezultatul? Prima varianta a castigat super-detasat, chiar daca presupunea un castig personal mai mic.

Desigur, cuvintele-cheie in exemplul de mai sus sunt “coleg mai putin competent”. Fiecare angajat are propria sa idee, batuta in cuie, despre competenta sa si o idee la fel de batuta in cuie despre competenta colegilor sai. Aprecierile pe care le face sunt strict subiective, la fel cum este si aprecierea dvs., ca angajator, vis-a-vis de competentele angajatilor dvs. Ca urmare, fiind vorba de atata subiectivitate, e recomandabil sa nu incercati sa puneti competentele intr-o grila standard, aplicabila oricand si oriunde, ca va prindeti urechile.

Concluzia? In calitate de manager sau angajator, stati calare pe un munte de frustrari ale angajatilor. Majoritatea nerostite si gata sa se manifeste cu prima ocazie, sub forme delicate gen: “Imi bag picioarele, nu mai fac decat strict ce scrie in fisa postului!’ sau “Prost ala care mai sta un minut peste program!”.

Poate nu ati realizat pana acum ca asa stau lucrurile, dar, surpriza, chiar asa stau. Consolati-va insa cu gandul ca situatia e la fel cam peste tot, in mai toate firmele cu mai mult de, sa zicem, 10 angajati. Si ce faceti in situatia asta? Nu faceti nimic. Daca firma merge cat de cat si obtineti un profit multumitor chiar si in situatia asta, solutia este sa nu faceti nimic sau, mai bine spus, sa nu faceti nimic radical. Pentru ca orice schimbare majora va atrage dupa sine (garantat!) probleme noi care pot destabiliza bunul mers al firmei, asa plin de frustrari cum este. Nu uitati ca scopul dvs. nu este sa construiti o mare familie fericita, ci sa obtineti profit. Punct.

A, daca la un moment dat profitul dispare, atunci da, veti fi chiar obligat sa faceti schimbari radicale: o noua organigrama, un nou sistem de lucru, un nou canal de distributie etc. Schimbari care, desigur, vor atrage dupa ele un nou munte de frustrari.
Mult succes!

Mihai Balescu
Editorialist www.legislatiamuncii.ro

Daca aveti o problema cu angajatii (orice problema), AICI gasiti solutia!