Cum procedam in situatia in care un angajat si-a luat in anul 2013 cu 5 zile mai mult decat ar fi avut dreptul? acesta a dat o declaratie ca este de acord sa i se compenseze cu zilele din anul 2014.
Se mentioneaza faptul ca in 2014 angajatul si-a luat o luna de CFP si la incetarea CFP si-a depus demisia la zi. Angajatorul nu mai poate retine banii din salariu.
Cu ajutorul specialistilor vom stabili cum se pot recupera acele zile platite in plus in 2013:
Potrivit prevederilor art. 145 alin. (2) din Legea 53/2003- Codul muncii, republicata, durata efectiva a concediului de odihna anual se acorda proportional cu activitatea prestata intr-un an calendaristic.
In speta mentionata de dvs, apreciem ca salariatul in cauza este obligat sa restituie indemnizatia de concediu de odihna corespunzatoare acestor zile, in conformitate cu prevederile art. 256 alin. (1) din Codul muncii
Ghid practic de Securitate si Sanatate in Munca
Contributii aferente veniturilor impozabile si neimpozabile in 2024
Codul muncii si Legea Dialogului Social
, potrivit carora, salariatul care a incasat de la angajator o suma nedatorata este obligat sa o restituie.
Insa, daca salariatul nu restituie de buna voie indemnizatia de concediu de odihna necuvenita la casieria unitatii, si in speta nu are de unde sa mai restituie, caz in care i se elibera chitanta pentru suma depusa, angajatorul nu va putea sa ii retina indemnizatia decat in baza unei hotarari judecatoresti definitive si irevocabile.
Aceasta, deoarece conform art. 169 din Codul muncii, nici o retinere din salariu nu poate fi operata, in afara cazurilor si conditiilor prevazute de lege, iar potrivit alin. (2) al aceluiasi articol, retinerile cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decat daca datoria salariatului este scadenta, lichida si exigibila si a fost constatata ca atare printr-o hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila.
Totusi, in situatia in care incetarea contractului individual de munca nu intervine din culpa salariatului, apreciem ca, angajatorul poate decide sa nu ii solicite salariatului sau restituirea indemnizatiei, aspect ce poate fi reglementat in cuprinsul deciziei de concediere sau intr-o decizie distincta emisa de angajator.
In ceea ce priveste salariatii incadrati in unitati bugetare devin incidente si prevederile HG 250/1992
privind concediul de odihna si alte concedii ale salariatilor din administratia publica, din regiile autonome cu specific deosebit si din unitatile bugetare, republicata, potrivit carora fostul salariat este obligat sa restituie o parte din indemnizatia de concediu numai atunci cand contractul individual de munca inceteaza din initiativa sau din culpa sa.
Asadar, in sectorul bugetar, actul normativ mentionat mai sus reglementeaza in mod expres cazurile in care salariatul este obligat la restituirea indemnizatiei de concediu de odihna.
In sectorul privat, apreciem ca in lipsa unei reglementari exprese cuprinse in Codul muncii, aceste aspecte pot face obiectul negocierii directe a celor doua parti si pot fi stabilite atat in contractul individual de munca, contractul colectiv de munca aplicabil sau in regulamentul intern al unitatii.