LEGISLATIAMUNCII.ROLuni, 19.11.2007 - Marcel Vasile
Am vorbit ieri seara cu un prieten care tocmai s-a intors din Germania, unde participase la un „training”. Compania pentru care lucreaza l-a trimis „sa afle care sunt ultimele tendinte in materie de design industrial”. Mi-a vorbit 15 minute despre tot felul de programe de proiectare si despre cat este el de nerabdator sa aplice cele invatate in Germania in cel mai nou proiect: retractorul centurii de siguranta utilizat de Land Rover pentru modelul Freelander 2.
Tot mai multe companii aleg sa isi trimita angajatii la “traininguri”. Unii angajatori considera ca, in urma participarii la astfel de evenimente, salariatii isi vor perfectiona pregatirea profesionala, in timp ce alti angajatori vor sa fie „la moda”: si noi ne trimitem oamenii la „specializare”, nu doar concurenta.
Potrivit art. 191 alin. (1) din Codul muncii, angajatorii au obligatia de a asigura participarea la programe de formare profesionala pentru toti salariatii, dupa cum urmeaza:
a) cel putin o data la 2 ani, daca au cel putin 21 de salariati;
b) cel putin o data la 3 ani, daca au sub 21 de salariati.
Instruire si testare SSM 5 modele de teste si instructiuni proprii SSM
Hartuirea si discriminarea la locul de munca Legislatie explicata si studii de caz
Procedura completa de evaluare a angajatilor
Daca firma are mai mult de 20 de salariati, angajatorul este obligat sa elaboreze (dupa consultarea sindicatului, daca exista) un plan anual de formare profesionala. Acest plan va fi adus la cunostinta salariatilor in termen de 3 zile de la adoptare, prin afisare in interiorul unitatii.
Prin planul anul de formare profesionala, angajatorul stabileste care posturi din cadrul societatii necesita o calificare, respectiv specializare superioara.
Companiile care organizeaza, in baza planului anual de formare profesionala, programe de formare profesionala pentru propriii angajati, derulate de furnizori de servicii de pregatire profesionala, primesc din bugetul asigurarilor pentru somaj, o suma reprezentand 50% din cheltuielile cu serviciile de formare profesionala organizate pentru un numar de cel mult 20% din personalul angajat (art. 48¹ Legea nr. 76/2002).
Mai mult, potrivit art. 34 din O.G. 129/2007 privind formarea profesionala a adultilor, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, cheltuielile pentru formarea profesionala a salariatilor sunt cheltuieli deductibile din impozitul pe profit. Aceeasi prevedere se regaseste si art. 21 lit. h) din Codul fiscal.
Asadar sunt suficiente motive pentru utilizarea programelor de formare profesionala: costuri reduse, angajati entuziasti, motivati si competenti, productivitate sporita... = companie competitiva.
Noutati
RSS Flux RSS 2.0
Sitemap XML