Relatiile colective de munca au o importanta foarte mare in cadrul fiecarei companii. Pacea sociala – un obiectiv concret de care depinde bunul mers al companiei, este influentata in mare masura de modul in care se desfasoara relatiile colective de munca.
Legea nr. 367/2022 privind dialogul social, defineste si reglementeaza concepte cheie din materia relatiilor colective de munca.
Conform legii amintite, dialogul social cuprinde toate formele de negociere, consultare sau schimbul de informatii intre reprezentantii Guvernului, ai angajatorilor si ai angajatilor/lucratorilor, in probleme de interes comun privind politica economica si sociala.
A intrat in vigoare noua Lege a Dialogului Social! Avem modificari majore, cu impact puternic asupra relatiilor de munca
Aflati informatii si explicatii complete participand la un webinar exceptional, sustinut de prof. univ. dr. Raluca Dimitriu, detalii AICI >>>
Dialogul social poate fi bipartit sau tripartit. Cel bipartit se realizeaza la nivelul fiecarei companii, intre angajator si salariat, iar cel tripartit se desfasoara cu participarea statului.
Dialogul social in cadrul companiei se realizeaza prin informare, consultare si negociere colectiva.
Exemple de dialog social in cadrul unitatii: consultarea dintre angajator si salariati cu privire la regulamentul intern (dialog social bipartit), negocierea contractului colectiv de munca de la nivelul unitatii (dialog social bipartit), discutiile dintre angajator, salariati reprezentati conform legii si institutiile statului in vederea desfasurarii concedierii colective (dialog social tripartit, statul fiind reprezentat de inspectoratul teritorial de munca si agentia judeteana pentru ocuparea fortei de munca).
In demersul nostru, vom analiza negocierea colectiva ca forma a dialogului social si relevanta acesteia pentru dvs. in calitate de angajator.
Negocierea colectiva, asa cum este definita de art. 1 lit. c) din legea nr. 367/2022, reprezinta toate formele de negociere care au loc intre angajator/organizatia patronala, pe de o parte, si sindicat/organizatia sindicala sau reprezentantii alesi ai angajatilor/lucratorilor, dupa caz, de cealalta parte, care urmaresc reglementarea relatiilor de munca ori de serviciu dintre parti, stabilirea conditiilor de munca, precum si orice alte acorduri in probleme de interes comun.
Practic, cea mai importanta rezultanta a negocierii colective este contractul colectiv de munca.
Obligativitatea negocierii colective
Un aspect important pentru fiecare angajator este sa stabileasca daca este obligat sa negocieze colectiv sau nu.
Negocierea colectiva se poate desfasura la urmatoarele niveluri: la nivel de unitate, la nivel de grup de unitati, la nivel de sector de negociere colectiva si la nivel national.
Cu privire la obligativitatea negocierii colective, art. 97 alin. (1) din Legea nr. 367/2022 privind dialogul social, stabileste ca negocierea colectiva este obligatorie la nivelul unitatilor care au cel putin 10 angajati/lucratori, precum si la nivel de sector de negociere colectiva.
Asadar, negocierea colectiva este obligatorie in cele doua situatii (la cele doua niveluri) amintite mai sus. In prezentul articol, ne vom axa pe negocierea colectiva de la nivel de unitate.
Asadar, la nivel de unitate, daca sunt incadrati cel putin 10 salariati trebuie sa se desfasoare negocierea colectiva.
Subliniem un aspect foarte important: conform legii este obligatorie doar negocierea colectiva in cazurile amintite, nu si incheierea contractului colectiv de munca.
Din punct de vedere legal, aceasta obligatie este o obligatie de diligenta, deci nu de scop, asa fiind, daca negocierea colectiva se desfasoara conform legii, angajatorul nu poate fi sanctionat de catre organele de control, chiar daca nu s-a incheiat contractul colectiv de munca in urma negocierii colective.
Partile implicate in negocierea colectiva
Mentionam doar partile implicate in nivelurile de negociere colectiva obligatorii, asa cum sunt stabilite de lege.
La nivel de unitate:
Angajatorul este intotdeauna reprezentativ la acest nivel de negociere. Astfel, la negocierea colectiva angajatorul va fi reprezentat de catre organul de conducere al acesteia, stabilit prin lege, statut ori regulament de functionare, dupa caz.
Salariatii, pot fi reprezentati la nivel de unitate intr-un mod mult mai permisiv raportat la reglementarea anterioara, dupa cum urmeaza:
1. de catre organizatiile sindicale legal constituite si reprezentative din unitate;
2. la solicitarea si in baza mandatului sindicatelor nereprezentative din unitate si afiliate, de catre federatia sindicala la care acestea sunt afiliate si care au in unitate un numar de membri care reprezinta cel putin 35% dintre angajatii/lucratorii unitatii;
3. de catre toate sindicatele nereprezentative legal constituite la nivel de unitate si neafiliate la federatii sindicale din sectorul de negociere colectiva;
4.daca nu exista sindicate constituite la nivelul unitatii, de catre reprezentantii angajatilor/lucratorilor alesi prin votul a jumatate plus unu din numarul total al angajatilor/lucratorilor din unitate si mandatati special in acest scop.
Informatii utile pentru dvs!
Webinar: “De la negociere la conflict. Noutatile Legii pentru dialog social”
Lector: prof. univ. dr. Raluca Dimitriu
Conditii: conexiune la Internet
La nivel de sector de negociere colectiva:
Angajatorul este reprezentat de catre organizatiile/federatiile patronale legal constituite si reprezentative potrivit legii si/sau de catre reprezentantul legal al autoritatii publice centrale competente.
Salariatii sunt reprezentati de de catre federatiile sindicale legal constituite si reprezentative potrivit legii.
Regimul juridic al negocierii colective
In cadrul negocierii colective si la momentul incheierii contractului colectiv de munca, partile sunt egale si libere. Desi raporturile de munca presupun subordonarea partilor, la negocierea colectiva aceasta regula nu se aplica, partenerii sociali fiind in pozitie de egalitate juridica.
Mai mult, legea stabileste interdictia pentru autoritatile publice de a interveni in procesul negocierii colective, si ulterior in derularea contractelor colective de munca.
Legea dialogului social stabileste la art. 97 alin. (2) ca initiativa negocierii colective apartine oricaruia dintre partenerii sociali.
In vechea reglementare, initiativa apartinea angajatorului si numai atunci cand acesta nu isi indeplinea obligatia de a declansa negocierea colectiva, salariatii aveau posibilitatea de a initia demersurile.
Referitor la momentul in care trebuie declansata negocierea colectiva, art. 97 alin. (3) din Legea dialogului social, stabileste ca se poate face acest demers cu cel putin 60 de zile calendaristice inaintea expirarii contractelor colective de munca sau a expirarii perioadei de aplicabilitate a clauzelor stipulate in actele aditionale la contractele colective de munca.
Acesta este un prim termen referitor la negocierea colectiva la care trebuie sa acordati o atentie sporita daca reprezentati angajatorul.
Cu privire la perioada maxima in care se poate intinde negocierea colectiva, aceasta este de 45 de zile. Cu toate acestea, partenerii sociali, prin acord comun, pot sa stabileasca un termen suplimentar pentru negocierea colectiva. Legiuitorul nu stabileste un termen maxim pentru desfasurarea negocierii colective, in cazul in care partile doresc sa depaseasca termenul de 45 de zile.
Contractele colective de munca pot sa prevada renegocierea periodica a unor clauze, cum ar fi de exemplu, cele care vizeaza drepturile banesti ale salariatilor.
In aceasta situatie, negocierea colectiva se va desfasura numai cu privire la acele clauze, in perioadele de timp stabilite in contractul colectiv de munca.