Rigorile stabilite in art. 4 din Codul fiscal se incadreaza in aceasta ultima categorie. Textul este generos si precizeaza ca „Prezentul cod se modifica si se completeaza numai prin lege, promovata, de regula, cu 6 luni inainte de data intrarii in vigoare a acesteia. Orice modificare sau completare la prezentul cod intra in vigoare cu incepere din prima zi a anului urmator celui in care a fost adoptata prin lege.” Aceasta prevedere cunoscut doar o singura palida incercare de aplicare de la momentul intrarii in vigoare a Codului fiscal si a esuat in totalitate – Ordonanta Guvernului nr. 83/2004 a fost adoptata in august afost aprobata prin Legea nr. 494/2004 in noiembrie dar a fost inlocuita in ultimazi a anului cu Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 138/2004. Aceeasi situatie este intalnita si in Codul de procedura fiscala la art. 3. Aceeasi prevedere, in egala masura neaplicata.
Aceasta prevedere vine in corelare cu principiile enuntate la art. 3 din Codul fiscal si in special cu principiul eficientei impunerii. Acesta este destinat sa asigurare stabilitatea pe termen lung a prevederilor Codului fiscal, astfel incat aceste prevederi sa nu conduca la efecte retroactive defavorabile pentru persoane fizice si juridice, in raport cu impozitarea in vigoare la data adoptarii de catre acestea a unor decizii investitionale majore. Pe cat de generos enuntate pe atat de usor sunt depasite.
Temeiul legal al cerintei Codului fiscal nu reprezinta o generozitate a legiuitorului ci transpune o dispozitie constitutionala respectiv art. 139 alin. (1) potrivit caruia impozitele, taxele si orice alte venituri ale bugetului de stat si ale bugetului asigurarilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege.
Incalcarea prevederilor art. 4 din Codul fiscal nu este neconstitutionala si nici nelegala. Mai intai pentru ca art. 115 din Constitutia Romaniei reglementeaza delegarea legislativa. In cadrul acestui mecanism opereaza ordonanta de urgenta pentru care Guvernul nu are nevoie de nici o abilitare din partea Parlamentului. Invocand situatii extraordinare a caror reglementare nu poate fi amanata Guvernul se substituie Parlamentului emitand acte normative cu putere de lege inclusiv in domeniul legilor organice. Asadar o modificare a Codului fiscal prin ordonanta de urgenta cu nerespectarea principiilor enuntate de predictibilitate a legislatiei fiscale se considera ca reprezinta in sine si o derogare implicita de la regulile de adoptare a modificarilor.
Trebuie subliniat si faptul ca nu exista nici o sanctiune pentru nerespectarea art. 4 din Codul fiscal. Aceasta ar fi trebuit inscrisa in Constitutie si ar fi trebuit sa constea in incetarea valabilitatii actului normativ. In schimb, dimpotriva, art. 115 alin. (5) din Constitutie stabileste ca daca in termen de cel mult 30 de zile de la depunere, Camera sesizata nu se pronunta asupra ordonantei, aceasta este considerata adoptata.
In multe cazuri mecanismul de intrare in vigoare de la 1 ianuarie a anului urmator are in vedere si solutia fireasca de aplicare a modificarilor neretroactiv in contextul in care exista impozite anuale. Modificarea regimului de aplicare a acestuia in cursul anului schimba regulile in cadrul perioadei fiscale ceea ce ridica semne suplimentare de intrebare asupra legalitatii masurii.
In concluzie, modificarea Codului fiscal in maniera neconforma cu mecanismul prevazut de art. 4 este posibila deoarece prin ordonanta de urgenta, act normativ avand aceeasi putere ca si legea, doar supus ulterior aprobarii de catre Parlament, se deroga implicit de la procedura de adoptare si intrare in vigoare. Ramane insa o provocare a administratiei pentru viitor sa realizeze macar o data o procedura de modificare a Codului fiscal in concordanta cu principiul atat de rezonabil inscris in cuprinsul acestuia.
Contractul de Munca 160 de formulare EDITABILE obligatorii prin lege
Hartuirea si discriminarea la locul de munca Legislatie explicata si studii de caz
Medicina muncii un aliat al angajatorului
Justinian Cucu
Director general – Global Tax Management