Atentie la neatentie: Diferenta dintre dispozitie si decizie

Conform definitiei aferente Dictionarului Explicativ al Limbii Romane, DECÍZIE, decizii, s. f. 1. Hotarare luata in urma examinarii unei probleme, a unei situatii etc., solutie adoptata (dintre mai multe posibile); rezolutie.  Hotarare luata de un organ al administratiei de stat sau de un organ de jurisdictie. 2. (Rar) Calitatea de a fi ferm, hotarat; fermitate, iar DISPOZITIE, dispozitii, s. f. 1. Prevedere obligatorie cuprinsa intr-o lege sau intr-un regulament; masura sau hotarare luata de un organ ierarhic superior si obligatorie pentru organul in subordine.  Loc. adv. La dispozitie = la indemana.

Expr. A fi (sau a sta, a se afla etc.) la dispozitia cuiva = a fi gata sa satisfaca dorintele, ordinele cuiva.

2. Asezare a unor elemente intr-un anumit loc, intr-un anumit fel, intr-o anumita ordine; alcatuire, constructie dupa un anumit plan.

3. Stare sufleteasca (buna sau rea); p. ext. dorinta (momentana) de a face un anumit lucru.
Asadar, in functie de actiunea ce se doreste a fi intreprinsa la nivelul unitatii pot fi luate atat dispozitii, cat si decizii, ambele reprezentand manifestari de vointa exprimate de angajator, insa acestea trebuie sa fie in mod expres reglementate in regulamentul intern al unitatii, conform prevederilor legale.

In ceea ce priveste relatiile de munca, Legea 53/2003 - Codul muncii, republicat, reprezinta cadrul legal pe baza caruia angajatorul poate sa isi fundamenteze emiterea unor dispozitii sau a unor decizii la nivelul unitatii.

Astfel, mentionam ca potrivit prevederilor art. 40 alin. (1) lit. c) din Codul muncii, republicat, angajatorul detine dreptul de a da dispozitii cu caracter obligatoriu pentru salariat, sub rezerva legalitatii lor.

Un exemplu lamuritor este delegarea sau, dupa caz, detasarea salariatului din dispozitia angajatorului (art. 43 si art. 45).

Mai mult, Codul muncii, republicat, precum si celelalte acte normative incidente domeniului, precizeaza si situatiile in care este necesar sa emitem unele decizii la nivelul unitatii. In acest sens, mentionam cu titlu de exemplu: decizia de constatare a cazului de incetare de drept a contractului individual de munca pentru situatiile prevazute la art. 56 alin. (1) lit. c) - j) (art. 56 alin.(2) din Codul muncii, republicat), decizia de concediere (art.76 din Codul muncii, republicat), constatarea sanctiunii disciplinare (art.248 alin. (3) din Codul muncii, republicat), nominalizarea persoanei/persoanelor responsabile de completarea si transmiterea registrului electronic privind evidenta salariatilor (art. 2 alin. (5) din HG 500/2011 privind registrul general de evidenta a salariatilor, cu modificarile si completarile ulterioare).

Asadar, fata de cele mentionate anterior apreciem ca angajatorul are posibilitatea de a lua anumite hotarari care pot lua forma unor dispozitii cu caracter obligatoriu pentru proprii salariati, sub rezerva legalitatii acestora, care vor fi materializate ca si document administrativ prin emiterea unor decizii. Aceste aspecte trebuie cuprinse si reglementate in regulamentul intern al unitatii.


Raspuns oferit de specialistii PortalCodulMuncii.ro

de Legislatia Muncii