Reguli de stabilire a salariului

Salariul reprezinta remuneratia pe care o primeste angajatul in schimbul muncii depuse in baza contractului individual de munca.

Pentru un angajator salariul este mai mult decât o obligatie de plata, el reprezinta o componenta importanta a costurilor de productie si cel mai probabil, principala sa cheltuiala. Pentru salariat insa, suma de bani pe care o primeste in schimbul muncii prestate este venit si reprezinta principalul mijloc de existenta pentru el si familia sa.

Obiectivul oricarei companiei este acela de a obtine un profit cât mai mare, iar acest obiectiv poate fi indeplinit numai daca angajatii sunt motivati sa obtina performante inalte. Un salariat nu va putea obtine aceste performante daca trebuie sa se gândeasca permanent la nevoile sale existentiale. Iata de ce, stabilirea salariilor presupune gasirea unui echilibru intre minimizarea costurilor de productie si motivarea oamenilor in munca.

1. Salariul se stabileste prin negociere
 
Negocierea salariul - la angajare sau pe parcursul desfasurarii activitatii - nu se rezuma doar la stabilirea cuantumului salariului. Va trebuii sa aveti in vedere toate elementele care pot fi incluse in pachetul salarial (salariu de baza, folosirea unei masini din patrimoniul societatii, prime sau cadouri pentru diverse ocazii, plata unor asigurari medicale, ajutoare de nastere, decontarea cheltuielilor de transport, tichete de masa sau tichete cadou, telefon de serviciu).

2. Salariul se stabileste si se plateste in bani

Valoarea muncii pe care angajatul o presteaza sau urmeaza sa o presteze in baza unui contract individual de munca va fi exprimata in bani. Negocierea dintre dvs. si salariat va avea ca obiect suma de bani pe care acesta urmeaza sa o primeasca in schimbul muncii depuse.
Plata salariului se face la data stabilita in contractul individual de munca.

Plata in natura a unei parti din salariu este posibila numai daca aceasta posibilitate este prevazuta expres in contractul individual de munca sau in contractul colectiv de munca aplicabil.

3. Pentru munca egala, plata egala (principiul egalitatii de tratament)

La stabilirea salariului este interzisa orice discriminare pe criterii de sex, orientare sexuala, caracteristici genetice, vârsta, apartenenta nationala, rasa, culoare, etnie, religie, optiune politica, origine sociala, handicap, situatie sau responsabilitate familiala, apartenenta ori activitate sindicala (art. 159 alin. (3) din Codul muncii).


4. Cuantumul veniturilor salariale are caracter confidential

in calitate de angajator aveti obligatia, potrivit art. 163 alin. (1) din Codul muncii, de a lua toate masurile necesare pentru a asigura confidentialitatea veniturilor salariale.

Salariatii nu sunt obligati prin lege sa pastreze confidentialitatea veniturilor pe care le obtin si nu de putine ori acestia vorbesc liber despre salariile lor. Consecintele acestor discutii nu sunt greu de anticipat: apar conflicte, sentimente de invidie si nemultumire printre angajati. Rezultatul? Calitatea muncii depuse de angajati scade afectând performantele generale ale companiei.

Asadar, introduceti in contractul individual de munca o clauza prin care sa stabiliti confidentialitatea veniturilor salariale.

5. Diferentiere a salariilor

Diferentierea salariilor presupune stabilirea salariilor in functie de anumite criterii, care se regasesc, de regula, in contractele colective de munca.
Astfel, salariul de baza se stabileste in functie de:

-    pregatirea si competenta profesionala a salariatilor (nivelul studiilor);
-    importanta si complexitatea lucrarilor ce revin postului (fisa postului);
-    calitatea si cantitatea muncii;
-    conditiile de munca;
-    vechimea in munca.






Marcel Vasile
Avocat colaborator,

de Legislatia Muncii