Sporul de santier. Reglementare

Intrebare:

Sporul de santier - nu cunosc definitia acestuia si care sunt conditiile legale in care acesta poate fi acordat (ex: avem personal angajat care lucreaza pe santiere in toata tara si care revin acasa din doua in doua saptamani).

Raspuns:

Drepturile salariatilor sunt prevazute de actele normative in vigoare, de contractele colective de munca aplicabile precum si de contractele individuale de munca. Sporul pentru munca de santier nu este reglementat de legislatie, astfel ca, el se acorda daca a fost negociat de angajator si salariat prin contractul colectiv de munca aplicabil sau prin contractul individual de munca.

Prin urmare, conditiile in care se acorda sporul de santier sunt cele prevazute de contractul colectiv de munca sau contractul individual de munca prin care acest spor a fost negociat de angajator si salariat.

In consecinta, sporul de santier se acorda in conditiile prevazute de contractul colectiv de munca aplicabil/contractul individual de munca

In trecut, Legea nr. 57/1974 (r1) privind retribuirea dupa cantitatea si calitatea muncii, cu privire la sporul de santier, prevedea urmatoarele:

"Personalului nelocalnic care isi desfasoara activitatea la lucrari de prospectiuni si explorari geologice, studii si cercetari hidrologice, topografice, in unele unitati petroliere noi sau in dezvoltare, ori din alte unitati cu conditii similare si personalului nelocalnic de pe santierele de constructii-montaj, precum si personalului apartinind altor unitati care este trimis sa execute lucrari de montaj, punere in functiune la obiectivele de importanta deosebita, i se poate acorda un spor la retributia tarifara. Unitatile, cuantumul net al acestui spor pe categorii de personal, precum si numarul maxim de personal muncitor care poate primi spor de santier, se stabilesc anual prin planul national unic de dezvoltare economico-sociala."

In situatia in care salariatul nu are un loc de munca stabil partile pot recurge la clauza de mobilitate stabilita de art. 25 din Codul muncii. Potrivit acestui text de lege, prin clauza de mobilitate partile in contractul individual de munca stabilesc ca, in considerarea specificului muncii, executarea obligatiilor de serviciu de catre salariat nu se realizeaza intr-un loc stabil de munca. In acest caz salariatul beneficiaza de prestatii suplimentare in bani sau in natura. Aceste prestatii sunt considerate venituri din salarii si impozitate ca atare.

In speranta ca raspunsul nostru a reusit sa contribuie cu succes la solutionarea problemelor dumneavoastra, va asiguram de intreaga noastra consideratie.