Cum poate angajatorul sa recupereze pagubele produse de un angajat

Majoritatea angajatorilor au experimentat si situatii mai putin placute, raportat la angajatii lor, cum ar fi acele pagube materiale produse de unii dintre acestia, din vina lor.

Este clar ca angajatorul trebuie sa fie protejat de lege in acest caz, tocmai de aceea atunci cand salariatul ii produce angajatorului sau o paguba, acesta din urma poate emite o „nota de constatare si evaluare“ (in realitate o oferta de contract) pe care salariatul fie o accepta, fie o respinge (art. 254 alin. (3) si (4) din Codul muncii).


Daca salariatul accepta propunerea angajatorului, atunci el semneaza nota de constatare si evaluare si ii plateste angajatorului contravaloarea pagubei. Plata se face integral sau in rate, in functie de intelegerea partilor, cu doua limitari:

– suma poate fi platita cel mai devreme la 30 de zile de la data comunicarii;
– suma nu poate depasi echivalentul a 5 salarii minime pe economie, adica, in prezent, suma de 7.125 lei;


In contextul in care salariatul nu accepta recuperarea pagubei in aceasta forma amiabila sau pentru paguba care depaseste suma de 7.125 lei, angajatorul poate face retineri din salariu exclusiv pe baza unei hotarari judecatoresti definitive.


Retinerile cu titlu de daune pot fi efectuate doar in urma unei hotarari judecatoresti

Potrivit art. 169 alin. (2) din Codul muncii, retinerile cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decat daca datoria salariatului a fost constatata ca atare printr-o hotarare judecatoreasca.

In acest din urma caz, se vor realiza retineri din salariu, care nu pot depasi o treime din salariul lunar net, fara a putea depasi impreuna cu celelalte retineri pe care le-ar avea cel in cauza jumatate din salariul respectiv (art. 257 alin. (2) din Codul muncii).


IMPORTANT! Doar daca prejudiciul produs de salariat este atat de mare incat acesta nu poate fi recuperat prin aceste rate in mai putin de 3 ani de la data la care s-a efectuat prima rata de retineri, angajatorul va putea proceda la executarea silita a bunurilor salariatului, potrivit art. 259 din Codul muncii.

In practica se considera ca, chiar daca s-a putut constata de la inceput ca nu se va reusi acoperirea prejudiciului in cei 3 ani, angajatorul tot trebuie sa astepte epuizarea acestui termen inainte de a trece la executarea bunurilor salariatului.


Astfel, se poate intampla ca salariatul sa aiba si alti creditori, de exemplu o banca. Or, salariatul este protejat numai in raport cu angajatorul sau, nu si in raport cu banca. Aceasta din urma va avea dreptul de a realiza executarea silita de indata, fara a astepta si fara a se limita la o treime din salariu.

Angajatorul are astfel situatia cea mai dezavantajoasa dintre toti creditorii salariatului sau; va fi practic ultimul care sa isi acopere creanta (adica sa isi recupereze paguba produsa de salariat).