Caracterul angajamentului de plata dat de salariat pentru eventualele pagube produse unitatii pe parcursul executarii contractului individual de munca. Admisibilitatea acordului partilor pentru repara

Tip: Decizie
Nr./Data: 100 (21.02.2006)
Autor: Curtea de Apel Iasi- Sectia Conflicte de munca

Caracterul angajamentului de plata dat de salariat pentru eventualele pagube produse unitatii pe parcursul executarii contractului individual de munca. Admisibilitatea acordului partilor pentru repararea in acest mod a prejudiciului in raport de dispozitiile art. 295 alin. 1 teza 2-a si art. 269 alin. 2 coroborate cu art. 8 Codul muncii si art. 970 Cod civil.

La data de 26 iulie 2005 reclamanta T.A. a semnat un angajament de plata prin care s-a obligat sa achite suma de 338.306.677 lei reprezentand prejudiciu cauzat paratului.

Prin actiunea introductiva reclamanta a solicitat constatarea nulitatii absolute a angajamentului de plata din 26 iulie 2005 motivat de dispozitiile art. 270, art. 272, art. 274 si art. 164 Codul muncii.
Potrivit dispozitiilor art. 270 coroborate cu dispozitiile art. 164 Codul muncii, recuperarea sumelor datorate de salariat angajatorului se face in baza hotararii judecatoresti.

Ipoteza reglementata de art. 164 alin. 2 Codul muncii se refera insa doar la situatiile in care salariatul nu acopera de buna voie dauna cauzata angajatorului.
Aceste dispozitii nu le impiedica pe cele doua parti ale contractului sa convina prin buna invoiala asupra intinderii despagubirilor si asupra repararii prejudiciului, respectiv nu constituie un impediment ca salariatul sa recunoasca producerea pagubei si sa-si asume in acest sens un angajament scris de plata.

in consecinta, instanta de fond a retinut ca lipsa unor dispozitii exprese cu privire la angajamentul de plata nu constituie o cauza de nulitate absoluta a angajamentului semnat de reclamanta la data de 26 iulie 2005.
De asemenea, s-a retinut de catre instanta de fond ca reclamanta nu a facut dovada faptului ca ar fi fost constranse sa semneze acest angajament de plata si nici a existentei unor alte cauze de nulitate absoluta a inscrisului.
in ceea ce priveste sustinerile reclamantei referitoare la faptul ca nu datoreaza suma de 338.306.677 lei, instanta a mai retinut ca acesta nu prezinta relevanta in cauza, avand in vedere faptul ca angajamentul de plata nu constituie titlu executoriu.

Asa cum corect s-a retinut si la fond, curtea a considerat ca potrivit dispozitiilor art. 270 alin. 1 Codul muncii, salariatii raspund patrimonial, in temeiul normelor si principiilor raspunderii contractuale pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina si in legatura cu munca lor. Este real ca prin adoptarea Legii nr. 53/2003, in vigoare de l 1 martie 2003, a fost inlaturata vechea raspundere materiala a salariatului si implicit posibilitatea angajatorului de a emite decizii de imputare cu caracter executoriu in vederea recuperarii prejudiciului, insa nimic nu-l impiedica pe salariat sa-si asume unilateral un angajament scris de plata, angajament ce nu constituie titlu executoriu insa poate fi utilizat ca proba in cadrul procesului declansat de angajator. si in speta reclamanta-recurenta a semnat la data de 26 iulie 2005 un angajament de plata prin care s-a obligat sa despagubeasca Spitalul Municipal Husi cu suma de 338.306.667 lei reprezentand „paguba produsa unitatii provenita din cheltuielile de personal”.

Desi a invocat si la fond si in recurs ca a fost conditionata la semnarea acestui angajament de eliberarea cartii de munca, deci ca i-a fost viciat consimtamantul, T.A. nu a administrat probe din care sa rezulte aspectul invocat.

Desigur ca in ipoteza in care reclamanta-recurenta nu mai intelege sa achite de buna-voie prejudiciul, angajatorul va trebui sa promoveze o actiune in realizare pentru repararea prejudiciului si sa obtina o hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila in acest sens.
Fata de cele retinute, Curtea de Apel a constatat ca instanta de fond a pronuntat o hotarare legala respingand actiunea in anularea angajamentului de plata din 26 iulie 2005 si, in baza dispozitiilor art. 312 teza a II-a Cod procedura civila, a respins recursul si a mentinut sentinta Tribunalului Iasi
(Sursa: http://portal.just.ro/)