LEGISLATIAMUNCII.RODreptul la speranta
O zi normala, un meci de rugby ca oricare altul. O intalnire de verificare intre o echipa nationala de juniori si o echipa de club. La o faza banala, un jucator ramane intins pe gazon. Doctorul alearga spre el si, din mers, realizeaza gravitatea situatiei. “Doctore, nu-mi mai simt corpul!”. Doctorul intervine prompt si ii salveaza viata. Merita sa stiti numele lui: Octavian Cimpian, un banatean muncitor si serios, cu un suflet imens. Intra salvarea in viteza si sportivul este dus la spital. Are mai putin de 20 de ani. Vestile sunt proaste, foarte proaste: luxatie anterioara bilaterala C6, leziune medulara neurologica completa C6-C7. In traducere: vertebra a 6-a cervicala a sarit in fata si a sectionat maduva sub ea. Nu-si mai simte deloc mainile si picioarele: tetraplegic. Ieri s-au implinit 9 luni de la momentul in care viata unui om a luat-o pe un alt drum. Un drum accidentat. Are insa mentalitate de rugbyst. Un luptator care a facut progrese evidente la trenul superior: isi misca degetele, iar cu prelungitoare de deget lucreaza pe laptop.
A facut recuperare la Techirghiol si Baile Felix, umindu-le cu energia lui pe asistentele cu care a lucrat. Prietenii nu l-au uitat, chiar daca uneori, luati cu problemele zilnice, nu mai ajung sa-l viziteze. Traiasca Internetul si Windows Messenger-ul. In ajutorul lui au sarit Comitetul Olimpic si Sportiv Roman, Fundatia ProSport si Federatia Romana de Rugby. S-a infiintat o asociatie care are ca scop intretinerea flacarii sperantei in inima si mintea sportivului.
Intre om si neom, de multe ori, e mai putin de o secunda. Intre o viata normala, in care poti alerga, poti rade cu prietenii sau te poti plimba cu iubita prin parc si caruciorul monoton distanta se masoara, la nivel de coloana vertebrala, in milimetri. Un milimetru in stanga sau in dreapta si tot ceea ce poti face este doar sa speri.
Numele sportivului este George Balta. Avea un viitor frumos ca rugbyst si inca mai spera ca se va intoarce pe terenul de joc. Pentru el, viata se desfasoara in acest moment dupa alte coordonate. Costurile cu toate consumabilele de care are nevoie (si sunt o groazaÂ…) sunt imense. Se adauga serviciile de recuperare la care apeleaza in fiecare zi. Plus sejururi in statiuni pe care nu le viziteaza din placere, ci pentru ca acolo exista o speranta pentru el, cat de mica. Peste toate, exista oportunitatea de a merge in China pentru o operatie complexa si costisitoare, in lunile imediat urmatoare.
George este un ambitios. Crede in sansa lui de a redeveni un om normal si se trezeste in fiecare dimineata cu gandul de a relua batalia cu destinul. Un destin care, pentru el, a fost crud. Asa cum un meci de rugby nu se termina pana la ultimul fluier al arbitrului, speranta lui nu va disparea pana cand nu va constientiza ca nu se mai poate face nimic. Deocamdata, nimeni nu-i poate lua dreptul la speranta. Isi ajuta asa cum poate mama, face munca de documentare pentru o companie, lucreaza pe computer intre sesiunile de recuperare. Daca vrei cu adevarat, imposibilul nu exista!
De ce am scris acest mesaj? Pentru ca stiu ca reprezentati firme puternice si ca este foarte posibil sa nu fi facut nici o sponsorizare in acest an. In aceste conditii, banii se duc la stat, inutil. Doar 3 minute de munca pentru economistul dumneavoastra si banii se pot duce, cu folos, in contul Asociatiei Prietenii Rugbyului Romanesc. Va garantez personal ca acesti bani vor fi folositi numai si numai pentru ca George Balta sa poata spera in continuare ca intr-o zi va merge din nou.
Ghidul angajatului Codul muncii in interesul tau
Noua lege a pensiilor Ghid practic
Regulamentul intern in avantajul dvs Ghid complet
Dati-mi un semn pentru a stabili toate detaliile. Putem face ca viata unui om sa fie altfel! In numele lui George, va multumesc!
Florin Campeanu (florinc@rs.ro)
RSS Flux RSS 2.0
Sitemap XML
