Clauza de confidentialitate, sperietoare pentru manageri

Clauza de confidentialitate, sperietoare pentru manageri

Transferurile de manageri de top de la o companie la alta au devenit o chestiune curenta. Fiecare dintre ei detine un bagaj de informatii strategice. Le vor folosi la noul loc de munca?

       Se spune ca poti sa numeri pe degetele de la o mana oamenii care cunosc formula secreta dupa care se fabrica celebra Coca-Cola. si toti fac parte din board-ul gigantului mondial. Daca in cazul lor confidentialitatea nici nu se pune la indoiala, fiind vorba de o traditie pastrata de mai bine de un veac, nu la fel se intampla si cu alte companii. Practica incheierii, cu personajele cheie din structura conducerii unei firme, a unor acorduri de confidentialitate, devine o practica obisnuita si chiar necesara si in cazul firmelor de la noi. “In conditiile in care concurenta se intensifica, companiile romanesti cer din ce in ce mai des angajatilor si, in special, managerilor sa semneze clauze sau chiar acorduri de confidentialitate si de neconcurenta”, explica Florian Nitu, avocat asociat coordonator la casa de avocatura Popovici si Asociatii “O noua tendinta consta in a impune managerilor, la incetarea raporturilor de munca, asa numitele clauze “non-solicit”. Potrivit acestora, un manager care paraseste o companie se angajeaza sa se abtina de la orice actiune de atragere de clienti sau colegi catre un competitor sau un viitor angajator”, adauga Nitu.

       Cel mai cunoscut acord este cel de confidentialitate, prin care angajatul nu are voie sa dezvaluie informatii considerate confidentiale sau secrete de comert. Dar, mai nou, incepe sa-si faca loc in actele de angajare ale managerilor si clauza de neconcurenta, prin care li se impune acestora sa nu lucreze pentru un competitor al companiei atit pe perioda derularii raporturilor de munca, cat si pentru o perioada anume dupa incetarea acestora si pe un teritoriu limitat. “De obicei, teritoriul este Romania sau piata sud-est europeana, iar durata medie a interdictiei este de unu-doi ani”, mai spune Nitu. Asumandu-si o astfel de obligatie, angajatul primeste, de regula, o compensatie baneasca pentru ca a renuntat “a priori” la dreptul de a se angaja la orice alta companie. Gabriel Biris, tanarul avocat care tocmai a parasit firma Salans pentru a-si incepe propria afacere in domeniu, spune ca, in general, compensatia baneasca, primita in acest caz, poate ajunge si la 50% din salariul lunar al managerului si ca ea se plateste in fiecare din lunile in care acesta are interdictia de a pleca la concurenta. “In momentul nerespectarii acestor contracte, vechiul angajator poate cere despagubiri. In functie de dimensiunea prejudiciului, se pot cere despagubiri de zeci de mii sau chiar sute de mii de euro”, afirma Miruna Suciu, partener la casa de avocatura Musat & Asociatii.

         Aceasta problema a fost pusa pe tapet, fie si numai tangential, de plecarea recenta a doi manageri din posturile-cheie pe care le ocupau, la competitia directa. François Olivier, care a fost inca de la infiintare, adica in urma cu sapte ani, seful Carrefour Romania, a anuntat luna trecuta ca va parasi acest post pentru o pozitie similara la Metro Cash & Carry. Olivier se fereste sa comenteze pana si cel mai mic lucru legat de conditiile “transferului”.

          La randul sau, Ali Ergun Ergen a renuntat in urma cu cateva luni la fotoliul de director general al Anchor Group Romania, companie care detine Bucuresti Mall si Plaza Romania, in favoarea postului de retail development manager la Baneasa Developments. Nici el nu se arata prea dornic de comentarii legate de acordurile sau angajamentele noului post. “Absolut tot ce am acumulat ca experienta in cei sapte ani de retail imi foloseste acum”, admite Ergen. Dar, intre a folosi experienta acumulata si informatii directe din interiorul unei companii este o linie foarte subtire si greu de demonstrat daca a fost sau nu incalcata.

“Acum nu o sa ma fac ca nu cunosc fostii clienti, dar sigur nu voi folosi ce stiu in legatura cu anumite proiecte ale lor de pe vremea fostului loc de munca”, afirma Claudius Ferentz, de cateva luni directorul general al Investkredit Romania, venind de la Bank Austria-Creditanstalt.

Sa nu ravnesti la fostul client

Ghid practic privind munca desfasurata de cetatenii non-UE pe teritoriul Romaniei

Vezi AICI detalii

250 Modele Fise de Post

Vezi AICI detalii

Legis Plus Legislatia Muncii

Vezi AICI detalii

Orele suplimentare si munca in zi de repaus

Vezi AICI detalii

Cateva dintre marile transferuri ale ultimilor ani

LILIANA SOLOMON a venit la conducerea Vodafone Romania de la Cable & Wireless Marea Britanie. Anterior, a fost director financiar al T-Mobile in Marea Britanie si vicepresedinte executiv la divizia de management a Deutsche Telekom.

COSTAS KAPETANOPOULOS detine in prezent functia de director de marketing la filiala romaneasca a operatorului GSM Cosmote, dupa ce a ocupat o pozitie similara la Vodafone Grecia.

FRANCOIS OLIVIER, care a fost inca de la infiintare, adica in urma cu sapte ani, seful Carrefour Romania, a anuntat luna trecuta ca va parasi acest post pentru o pozitie similara la Metro Cash & Carry Romania.

GEORGE OPRIs era, in anii ‘90, directorul general al Hotelului Intercontinental. De acolo, a ajuns director al Crowne Plaza Hotel, iar in 2004, il puteam gasi in pozitia de director general al hotelului Sky Gate.

GUGLIELMO FRINZI, care a ocupat, pana in primavara lui 2005, functia de director general al Generali Asigurari, a preluat conducerea Astra Asigurari. Trebuie precizat ca Astra detinea, la acea vreme, 15,57% din capitalul Generali Asigurari.

CLAUDIUS FERENTZ este, de cateva luni, directorul general al companiei nou infiintate Investkredit Romania, sucursala a Volksbank. El a ocupat aceasta functie dupa ce, anterior, fusese senior manager CEE Real Estate Finance in cadrul Bank Austria-Creditanstalt (BA-CA), filiala a grupului german HVB.

RADU SILAGHI a fost Purchasing Manager in cadrul Billa Romania si a ajuns, in urma cu circa un an, dupa ce a trecut si pe la Plus, director de achizitii si marketing in cadrul lantului de supermarketuri Artima. Adica, pe o pozitie aproape identica.

CLEMENS PETSCHINKAR a fost seful lantului Billa, a ajuns apoi director general al Unirea Shopping Center, in urma cu doi ani, acum ocupand o functie similara in cadrul retelei Artima.

ALI ERGUN ERGEN a renuntat in urma cu cateva luni la fotoliul de director general al Anchor Group Romania, companie care detine Bucuresti Mall si Plaza Romania, in favoarea postului de retail development manager la Baneasa Developments.

MARIUS MELESTEU a fost numit in martie 2005 director de marketing si vanzari al Brau Union, dupa ce lucrase ca director de marketing al companiei Telemobil (Zapp).
Domeniile sunt, intr-adevar, diferite, insa tintesc cam acelasi tip de clienti.

DRAGOS MARINESCU a fost pana de curand Product Manager al companiei IT Genesys. S-a mutat la conducerea subsidiarei din Romania a firmei japoneze de solutii IT Allied Telesyn.

SERDAR SAVCI a ajuns director general al retelei UniversÂ’all dupa ce a lucrat pe o pozitie similara la GÂ’market (retea mai cunoscuta sub numele de Gima).

GHEORGHE RACARU a fost, timp de patru ani, in perioada 1997-2000, directorul general al Companiei Nationale Tarom.
Incepand din 2004, el ocupa functia de director general al operatorului privat de low-cost Blue Air.

GABRIEL BIRIS, unul dintre cei mai cunoscuti avocati romani, a decis, in luna aprilie, sa paraseasca, alaturi de alti cativa colegi, casa americana de avocatura Salans, pentru a-si infiinta proprie lor companie, cu acelasi domeniu de activitate.

“Plimbaretii” spun ca sunt banuiti degeaba

   OPINII Se cer clauze de confidentialitate clare Cand pleaca pe o pozitie similara, la o firma concurenta, managerii stiu ca vor fi suspectati ca vor spune totul din fosta casa.

       Cu toate acestea, toti cei cu care am vorbit spun ca informatiile din interior pe care le-ar fi putut furniza nu au cantarit nici o clipa in oferta pe care au primit-o. Claudius Ferentz, directorul nou-infiintatei Investkredit Romania si fost senior manager in cadrul grupului HVB, spune ca orice angajat al unei banci, incepand cu directorul general si terminand cu salariata de la ghiseu, semneaza contracte de confidentialitate. “La bancheri, regulile sunt si mai stricte decat in cazul altor ocupatii, pentru ca, asa cum se stie, clientii bancilor sunt protejati de legea bancara. In contractele de management exista o clauza prin care informatiile la care ai acces trebuie pastrate confidentiale nu doar pe durata contractului, ci pe viata”, explica el.

         In schimb, Ali Ergun Ergen, fostul sef de la Anchor Romania, plecat recent la Baneasa Investments, a refuzat sa dezvaluie daca a semnat sau nu contracte de confidentialitate. El a spus ca va folosi in noul loc de munca “experienta obtinuta pe piata de retail locala, relatiile cu chiriasii, conexiunile la nivel international din acest domeniu, modul de lucru prin care ma implic in fiecare detaliu al activitatii mele”.

         In unele cazuri, mutarea nu este una de tip azi director de vanzari la X, maine director de vanzari la concurentul lui, Y. Mihai Ciocirlie, astazi director de dezvoltare la Radcom, a fost Corporate Marketing Manager la Orange. “Data fiind trecerea de la un operator de telefonie la un furnizor si partener al acestuia, as putea spune ca 100% din experienta acumulata este benefica. Intr-o anumita masura, aceasta schimbare poate fi privita ca trecerea dintr-un regiment in altul in cadrul aceleiasi armate”, spune el.

          Marius Balasoiu, director general al Business Intelligence Alliance (BIA) – firma avand ca principal obiect de activitate salarizarea si administrarea de personal, a venit aici de la AIMS (axata pe recrutare si training de resurse umane). In opinia sa, “acordurile de confidentialitate, ca si clauzele de neconcurenta, sunt utile daca sunt bine intocmite, daca se refera la informatii cu caracter confidential si nu la orice fel de informatii cu care un om intra in contact in activitatea sa zilnica”.

Divulgarea informatiilor confidentiale, greu de demonstrat

TEORIE Desi exista “ciripitori”, niciunul nu a fost tras la raspundere In Romania nu au existat, pana acum, prea multe procese in care o companie sa se razboiasca cu fostul manager pentru ca nu a respectat clauzele de confidentialitate.

         Baze de date cu clienti, proiecte in curs de implementare, strategii, informatii despre salariile, chiriile sau preturile pe care le plateste o companie pentru diverse servicii – toate pot conta pentru o firma rivala. si toate se pot afla cand un salariat cu acces la astfel de informatii se muta la concurenta. “Cum poti opri informatia in ziua de astazi? Este imposibil. stiu doua cazuri in care angajatorul a dat in judecata angajatul pentru nerespectarea unor asemenea clauze, cazuri clare, dar care au fost pierdute de companii”, spune Cristina Radulescu, country manager al firmei Adecco. De cele mai multe ori, conflictele de acest gen se rezolva pe cale amiabila. Alteori, compania trateaza plecarea unui om important cu tot cu o serie de informatii-cheie ca pe o pierdere inevitabila, mai ales ca stie ca e greu sa probeze divulgarea secretelor.

          “Totul depinde, pana la urma, de etica profesionala a persoanei respective”, afirma Radu Furnica, director general al Leadership Development Solutions. El spune ca oamenii de acest gen nu au, totusi, sanse prea mari sa faca o cariera, pentru ca vor fi priviti cu suspiciune de noul patron. Cristina Savuica, country manager Lugera&Makler, explica acest lucru: “Pe termen scurt, informatii despre concurenta sunt pretioase. Pe termen lung, insa, e riscant. De unde stiu ca nu va pleca la o alta companie luand informatii din compania mea?”

            Nu inseamna ca toate firmele gandesc la fel. “Sunt unele atat de lipsite de scrupule, incat accepta pe oricine sau chiar deschid proiecte de recrutare doar pentru a obtine informatii de la angajatii concurentei pe care ii intalnesc cu acea ocazie”, conchide Radu Furnica.

Sursa: Capital/1 iunie 2006