Consideratii preliminare
Concediul pentru cresterea copilului reprezinta unul dintre cazurile de suspendare a contractului individual de munca din initiativa salariatului si are ca efecte intreruperea temporara a prestarii muncii si implicit a platii salariului de catre angajator (art. 51 lit. a) din Codul muncii).
In perioada acordarii concediului pentru cresterea copilului, salariatul nu poate fi concediat, beneficiind de prevederile art. 60 alin. (1) lit. e) din Codul muncii. Masura concedierii va putea fi dispusa insa in cazul reorganizarii judiciare si al falimentului.
Concediul pentru cresterea copilului, in viziunea O.U.G. nr. 148/2005, reprezinta un drept de asistenta sociala, parasind spectrul larg al drepturilor de asigurari sociale bazate pe contributii la bugete sociale.
De altfel, aparitia acestei noi viziuni asupra concediului pentru cresterea copilului s-a facut in contextul necesitatii consolidarii sistemului public de pensii prin externalizarea din bugetul asigurarilor sociale a prestatiilor care nu au natura contributiva sau nu au legatura cu riscurile sociale asigurate.
Trecerea treptata spre aceasta viziune s-a facut prin inlaturarea proportionalitatii contributiei cu valoarea indemnizatiei, lucru realizat prin Legea nr. 19/2000, modificata si completata.
Finalizarea tendintei s-a facut prin reglementare a O.U.G. nr. 148/2005, care a stabilit dependenta acestui drept de realizarea unor venituri impozabile, ceea ce a generat in mod obiectiv finantarea indemnizatiei din bugetul de stat.
Legatura cu Legea nr. 19/2000 a fost mentinuta prin stabilirea perioadei acordarii concediului si indemnizatiei pentru cresterea copilului ca fiind perioada asimilata stagiului de cotizare reglementat de legea pensiilor.
Hartuirea si discriminarea la locul de munca Legislatie explicata si studii de caz
40 Modele de Regulament Intern
Codul Muncii republicat si actualizat la zi