Un recent studiu a stabilit ca jumatate dintre salariatii romani intentioneaza sa isi schimbe locul de munca. Astfel, 35% dintre angajati s-au gandit deseori sa paraseasca firma in care lucreaza, 10 % au planificat deja plecarea la o alta companie din Romania, iar 6 % vor sa se angajeze in strainatate.
Autorii studiului au concluzionat ca aceste date reflecta cel mai mic grad de loialitate fata de angajator din toate statele in care au realizat acest studiu. Motivele tin de mai multi factori, precum nemultumirile legate de salariu, importanta acordata trainingului, somajul redus, lipsa de recunoastere din partea angajatorului si atmosfera de la locul de munca.
Daca unele motive enumerate de autori care ar cauza dorinta mare de romanilor de a-si schimba locul de munca sunt discutabile, aceasta concluzie a studiului merita totusi toata atentia.
Daca pana in 1990 salariatilor romani li se insufla un cult al stabilitatii fata de unitatea angajatoare, in anul 2007 cand tara noastra a devenit membra a Uniunii Europene mobilitatea profesionala a devenit un caracteristica ce trebuie sa defineasca forta de munca, in contextul concretizarii liberei circulatii a fortei de munca.
In acest sens, Comisia europeana a proclamat anul 2006 Anul european al mobilitatii fortei de munca. Prin actiunile derulate au fost incurajati toti actorii implicati sa dezvolte initiative novatoare pentru a se intari impactul mobilitatii, atat geografic cat si profesional, in gestiunea previzionala a competentelor si adaptabilitatea lucratorilor europeni la mutatiile structurale ce afecteaza continentul european.
De altfel, mobilitatea lucratorilor este considerata ca unul din mijloacele fundamentale ale atingerii obiectivelor strategiei de la Lisabona, startegie ce-si propune instituirea Uniunii Europene ca actori economici si sociali principal la nivel global.
Asadar, mobilitatea nu este prin sine un fenomen daunator, ci asa cum am vazut chiar dezirabil. Revenind insa la romanii nostri, intentia lor masiva de a-si schimba locul de munca nu are drept cauza numai constiinta lor europeana. Exista, fara indoiala, probleme legate de calitatea scazuta a locurilor de munca existente pe piata fortei de munca autohtona, precum si inexistenta unei solidaritati mai mari fata de unitatea in care-si desfasoara activitatea.
Angajatorii au insa tot interesul sa-si fidelizeze forta de munca pentru ca fluctuatia mare personal nu are cum sa aiba rezultate benefice asupra rezultatelor economice ale unitatii.
Desi au aparut si la noi specialisti in organizarea raporturilor de munca si umane din unitati, care vorbesc de importanta socializarii la locul de munca, studii de genul celui invocat la inceputul acestui editorial arata ca mai este mult de facut in aceasta directie.
Codul Muncii republicat si actualizat la zi
Medicina muncii un aliat al angajatorului
Orele suplimentare si munca in zi de repaus