Angajatorul are posibilitatea de a actiona in instanta, in cazul in care a fost prejudiciat printr-un act al unui inspector de munca. Procesul astfel declansat este de contencios administrativ.
De altfel, in art. 19 alin. 2 din Legea nr. 108/1999 pentru infiintarea si organizareaInspectiei Muncii, publicata in Monitorul Oficial nr. 283 din 21 iunie 1999, cu modificarile ulterioare, se prevede ca masurile luate de inspectorii de munca pot fi contestate pe caile judiciare sau administrative prevazute de lege.
Contenciosul administrativ este activitatea de solutionare, de catre instantele de contencios administrativ competente potrivit legii, a litigiilor in care cel putin una dintre parti este o autoritate publica, iar conflictul s-a nascut fie din emiterea sau incheierea, dupa caz, a unui act administrativ, fie din nesolutionarea in termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim.
Orice persoana care se considera vatamata intr-un drept al sau ori intr-un intereslegitim, de catre o autoritate publica, printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea in termenul legal a unei cereri, se poate adresa instantei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoasterea dreptului pretins sau a interesului legitim si repararea pagubei ce i-a fost cauzata. Interesul legitim poate fi atat privat, catsi public.
Exemplu:
Pot fi atacate in contencios administrativ acte ca:
– refuzul nejustificat de inregistrare a unui contract individual de munca;
– procesul-verbal de constatare a savarsirii unei contraventii;
– retragerea de catre inspectorul de munca a autorizatiei de functionare din punctul de vedere al securitatii in munca.
Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, publicata in Monitorul Oficial nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, cuprinde regulile cele mai importante care trebuie respectate in cazul in care intentionam contestarea in instanta a unui act administrativ emis de inspectorul de munca, respectiv refuzul acestuia de a emite un anumit act, care ne este necesar.
Consilier - Codul Muncii abonament 12 actualizari
Manual de prim ajutor si interventie in situatii de urgenta
Noua lege a pensiilor Ghid practic
1. Plangerea
Inainte de a se adresa instantei de contencios administrativ competente, persoana care se considera vatamata intr-un drept al sau sau intr-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, trebuie sa solicite autoritatii publice emitente, in termen de 30 de zile de la data comunicarii actului, revocarea, in tot sau in parte, a acestuia. Plangerea se poate adresa in egala masura organului ierarhic superior, daca acesta exista.
2. Sesizarea instantei
Persoana vatamata intr-un drept recunoscut de lege sau intr-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, poate sesiza instanta de contencios administrativ competenta :
– daca este nemultumita de raspunsul primit la plangerea prealabila adresata autoritatii publice emitente sau
– daca nu a primit nici un raspuns in termenul de 30 de zile.
In fata instantei se poate solicita:
a) anularea, in tot sau in parte, a actului;
b) repararea pagubei cauzate;
c) reparatii pentru daune morale.
De asemenea, se poate adresa instantei de contencios administrativ si cel care se considera vatamat intr-un drept al sau, recunoscut de lege, prin nesolutionarea in termen sau prin refuzul nejustificat de solutionare a cererii.
Reclamantul va anexa la actiune copia actului administrativ pe care il ataca sau, dupa caz, raspunsul autoritatii publice prin care i se comunica refuzul rezolvarii cererii sale.
In situatia in care reclamantul nu a primit nici un raspuns la cererea sa, va depune la dosar copia cererii, certificata prin numarul si data inregistrarii la autoritatea publica, precum si orice inscris care face dovada indeplinirii procedurii prealabile.
3. Instanta competenta
Instanta de contencios administrativ este Sectia de contencios administrativ si fiscal a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, sectiile de contencios administrativ si fiscal ale curtilor de apel si tribunalele administrativ-fiscale.
Litigiile privind actele administrative emise sau incheiate de autoritatile publice
locale si judetene, precum si cele care privesc taxe si impozite, contributii, datorii vamale si accesorii ale acestora, de pana la 5 miliarde lei, se solutioneaza, in fond, de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau incheiate de autoritatile publice centrale, precum si cele care privesc taxe si impozite, contributii, datorii vamale si accesorii ale acestora, mai mari de 5 miliarde lei, se solutioneaza, in fond, de sectiile de contencios administrativ si fiscal ale curtilor de apel, daca prin lege speciala nu se prevede altfel.
Recursul impotriva sentintelor pronuntate de tribunalele administrativ-fiscale se
judeca de sectiile de contencios administrativ si fiscal ale curtilor de apel, iar recursul impotriva sentintelor pronuntate de sectiile de contencios administrativ si fiscal ale curtilor de apel se judeca de Sectia de contencios administrativ si fiscal a |naltei Curti de Casatie si Justitie, daca prin lege speciala nu se prevede altfel.
Reclamantul (angajatorul) se poate adresa instantei de la domiciliul sau sau celei de la domiciliul paratului. Daca reclamantul a optat pentru instanta de la domiciliul paratului, nu se poate invoca exceptia necompetentei teritoriale.
4. Prescriptia extinctiva
Cererile prin care se solicita anularea unui act administrativ individual sau
recunoasterea dreptului pretins si repararea pagubei cauzate se pot introduce in termen de 6 luni de la:
a) data primirii raspunsului la plangerea prealabila sau, dupa caz, data comunicarii refuzului, considerat nejustificat, de solutionare a cererii;
b) data expirarii termenului legal de solutionare a cererii;
c) data incheierii procesului-verbal de finalizare a procedurii concilierii, in cazul contractelor administrative.
5. Documente necesare
Reclamantul va anexa la actiune copia actului administrativ pe care il ataca sau, dupa caz, raspunsul Inspectoratului Teritorial de Munca prin care i se comunica refuzul rezolvarii cererii sale.
In situatia in care reclamantul nu a primit nici un raspuns la cererea sa, va depune la dosar copia cererii, certificata prin numarul si data inregistrarii la autoritatea publica, precum si orice inscris care face dovada indeplinirii procedurii prealabile.
6. Procedura in fata instantei
La primirea cererii, instanta va dispune citarea partilor si va putea cere autoritatii al carei act este atacat sa ii comunice de urgenta acel act, impreuna cu intreaga documentatie care a stat la baza emiterii lui, precum si orice alte lucrari necesare pentru solutionarea cauzei.
Daca autoritatea publica nu trimite in termenul stabilit de instanta lucrarile cerute,
conducatorul acesteia va fi obligat, prin incheiere interlocutorie, sa plateasca statului, cu titlu de amenda judiciara, 10% din salariul minim brut pe economie pentru fiecare zi de intarziere nejustificata.
De mentionat ca asemenea cereri in justitie pot fi formulate si personal impotriva persoanei fizice care a elaborat, a emis sau a incheiat actul ori, dupa caz, care se face vinovata de refuzul de a rezolva cererea. Aceasta posibilitate este deschisa in cazul in care se solicita plata de despagubiri pentru prejudiciul cauzat ori pentru intarziere.
In cazul in care actiunea se admite, persoana respectiva (de exemplu inspectorul de munca) va putea fi obligata la plata de despagubiri, solidar cu autoritatea publica respectiva.
Inspectorul il va putea chema de garantie pe superiorul sau ierarhic, de la care a primit ordin scris sa elaboreze sau sa nu elaboreze actul.
Cererile adresate instantei se judeca in regim de urgenta si cu precadere in sedinta publica, in completul stabilit de lege.
Taxele de timbru sunt cele prevazute de Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificarile si completarile ulterioare, pentru cauzele neevaluabile in bani, cu exceptia celor care au ca obiect contractele administrative, care se vor taxa la valoare.
Hotararile vor fi redactate si motivate de urgenta, in cel mult 10 zile de la pronuntare.
7. Solutia instantei
Instanta, solutionand cererea, poate, dupa caz:
– sa anuleze, in tot sau in parte, actul administrativ;
– sa oblige autoritatea publica sa emita un act administrativ;
– sa elibereze un certificat, o adeverinta sau orice alt inscris.
Instanta este competenta sa se pronunte si asupra legalitatii actelor sau operatiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecatii.
In cazul solutionarii cererii, instanta va hotari si asupra despagubirilor pentru
daunele materiale si morale cauzate, daca reclamantul a solicitat acest lucru.
Hotararea pronuntata in prima instanta poate fi atacata cu recurs, in termen de 15 zile de la pronuntare ori de la comunicare.
Recursul suspenda executarea si se judeca de urgenta.
Daca in urma admiterii actiunii Inspectoratul Teritorial de Munca este obligat sa
incheie, sa inlocuiasca sau sa modifice actul nelegal, sa elibereze un certificat, o adeverinta sau orice alt inscris, executarea hotararii se face in termenul stabilit in aceasta.
Daca nu s-a stabilit nici un termen, executarea se face in maximum 30 de zile.
Nerespectarea acestui termen conduce la sanctionarea conducatorului autoritatii
respective cu o amenda de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de intarziere.