Hartuirea si hartuirea sexuala la locul de munca

In dreptul international al muncii, fenomenele de hartuire si de hartuire sexuala sunt percepute ca atentate severe la principiile fundamentale ale egalitatii de sanse si ale respectului pentru demnitate la locul de munca.

De asemenea, prevederile din legile statelor care interzic o astfel de conduita au fost asimilate la nivelul comportamental. S-a ajuns la situatii uneori greu de inteles de catre noi romanii, in care o simpla privire mai cu inteles poate fi receptata ca o hartuire sexuala si sanctionata ca atare.

In dreptul nostru, Legea nr. 202/2002 privind egalitatea de sanse intre femei si barbati a preluat standardele comunitare si a asigurat structurarea unui adevarat sistem juridic de promovare a egalitatii de sanse.

Actul normativ introduce pentru prima data in dreptul roman notiunea de hartuire sexuala la locul de munca, aceasta fiind apreciata ca o varianta de discriminare sexuala.

Incriminarea hartuirii sexuale in legea romana constituie un progres evident, ca si instituirea obligatiilor in sarcina angajatorilor privind includerea in regulamentele de ordine interioara a sanctiunilor disciplinare, menite sa inlature astfel de manifestari la locul de munca.

Conform art. 11 al Legii nr. 202/2002, constituie discriminare bazata pe criteriul de sex orice comportament nedorit, definit drept hartuire sau hartuire sexuala, avand ca scop sau ca efect:

a) faptul de a crea la locul de munca o atmosfera de intimidare, de ostilitate sau de descurajare pentru persoana afectata;
b) faptul de a influenta negativ situatia persoanei angajate in ceea ce priveste promovarea profesionala, remuneratia sau veniturile de orice natura ori accesul la formarea si perfectionarea profesionala, in cazul refuzului acesteia de a accepta un comportament nedorit, ce tine de viata sexuala.

Prin Legea nr. 202/2002, a fost infiintata Agentia Nationala pentru Egalitatea de Sanse intre Femei si Barbati (ANES), ca organ de specialitate al administratiei publice centrale, cu personalitate juridica, in subordinea Ministerului Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei. Printre alte atributii, ANES primeste reclamatii/plangeri privind incalcarea dispozitiilor normative referitoare la principiul egalitatii de sanse si de tratament intre femei si barbati si la interdictia discriminarii dupa criteriul de sex. ANES primeste sesizari atat de la persoane fizice, cat si de la persoane juridice sau institutii publice si private si le transmite institutiilor competente in vederea solutionarii si aplicarii sanctiunii.

250 Modele de fise de post EDITABILE actualizate conform GDPR

Vezi AICI detalii

Consilier Codul Muncii - Varianta Stick

Vezi AICI detalii

Regulamentul intern in avantajul dvs Ghid complet

Vezi AICI detalii

De asemenea, angajatii au dreptul ca, in cazul in care se considera discriminati pe baza criteriului de sex, sa formuleze sesizari/reclamatii catre angajator sau impotriva lui, daca acesta este direct implicat, si sa solicite sprijinul organizatiei sindicale sau al reprezentantilor salariatilor din unitate pentru rezolvarea situatiei la locul de munca

In cazul in care aceasta sesizare/reclamatie nu a fost rezolvata la nivelul angajatorului prin mediere, persoana angajata care prezinta elemente de fapt ce conduc la prezumtia existentei unei discriminari directe sau indirecte bazate pe criteriul de sex, in domeniul muncii, are dreptul atat sa sesizeze institutia competenta, cat si sa introduca o cerere catre instanta judecatoreasca competenta.

Aceste norme trebuie insa asimilate mai intai la nivelul colectivitatii umane, prin cunoastere si prin comportament, astfel incat sa construiasca, in final, o noua mentalitate vis-a-vis de asemenea fenomene. De asemenea, este nevoie sa fie invinsa o anumita teama si chiar jena a victimelor hartuirii de a-si face cunoscuta situatia.

Realitatea "la zi" este aceea ca organismele de control sunt relativ inactive, iar instantele judecatoresti nu au fost sesizate cu astfel de cauze.

Si in acest domeniu, ca si in alte domenii ale raporturilor de munca, nu este suficienta preluarea normelor comunitare, ci este necesara concretizarea lor prin cunoastere si printr-un comportament adecvat.

de Legislatia Muncii