Cand este considerat un loc de munca stabil? Criterii si prevederi legale

Cand este considerat un loc de munca stabil? CRITERII si explicatii

Pentru a fi mai elocventi, va punem la dispozitie un studiu de caz realizat de catre expertii de la Revista Romana de Legislatia Muncii, Salarizare si REGES-ONLINE:

"Art. 25 din Codul muncii, referitor la clauza de mobilitate, nu spune ca salariatul trebuie sa se deplaseze zilnic intre mai multe locuri de munca si nici nu stabileste o durata maxima in care poate lucra intr-un anumit loc. Criteriul formulat de lege este ca, in considerarea specificului muncii, executarea obligatiilor de serviciu nu se realizeaza intr-un loc stabil de munca.

Cum se apreciaza caracterul stabil al locului de munca in cazul unei societati de constructii? De exemplu, un muncitor poate lucra 3 luni la santierul A, 4 luni la santierul B, 2 luni la santierul C, in functie de durata lucrarilor. Faptul ca timp de 3 luni lucreaza la santierul A inseamna ca acesta a devenit loc stabil de munca?"

Solutia specialistului:

In exemplul prezentat, faptul ca muncitorul lucreaza 3 luni pe santierul A nu inseamna ca acesta a devenit loc stabil de munca, daca ulterior este repartizat pe santierul B, apoi pe santierul C, iar schimbarea santierelor reprezinta modul obisnuit in care este organizata activitatea sa.

Totusi, in lipsa unor criterii legale concrete, nu se poate oferi o concluzie categorica. Aceeasi situatie poate fi apreciata diferit de inspectorii de munca si, in cazul contestarii actelor de control, de instantele judecatoresti.

Aceasta incertitudine prezinta importanta atunci cand prestatiile suplimentare acordate in baza clauzei de mobilitate sunt tratate ca venituri neimpozabile. Potrivit art. IV alin. (1) din Legea nr. 72/2022:

„Reincadrarea fiscala a sumelor acordate sub forma indemnizatiei de delegare, a indemnizatiei de detasare, inclusiv a indemnizatiei specifice detasarii transnationale, a prestatiei suplimentare acordate in baza clauzei de mobilitate, primite de salariati, poate fi realizata de organele fiscale in temeiul art. 11 alin. (1) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, in urma controalelor realizate de organele competente ale Inspectiei Muncii.”

Procedura aprobata prin Ordinul nr. 874/1.429/2023 stabileste ca Inspectia Muncii, prin inspectoratele teritoriale de munca, confirma in actele de control, pe baza documentelor prezentate de angajator, natura prestatiei suplimentare acordate in baza clauzei de mobilitate.

Daca ANAF identifica o situatie care poate determina reincadrarea prestatiilor, trebuie sa solicite ITM efectuarea verificarilor. Numai dupa primirea actelor de control intocmite de ITM, ANAF poate efectua inspectia fiscala si poate dispune reincadrarea sumelor, tinand cont de constatarile inspectorilor de munca.

Asadar, ANAF nu poate reincadra prestatiile de mobilitate exclusiv pe baza aprecierii inspectorului fiscal, fara verificarea actelor de control ale ITM.

In concluzie, legea nu stabileste dupa ce perioada un santier devine loc stabil de munca. Angajatorul care acorda prestatii de mobilitate in regim neimpozabil isi asuma riscul ca situatia concreta sa fie apreciata diferit de ITM, iar ulterior prestatiile sa fie reincadrate fiscal.

Pentru reducerea acestui risc, in contractul individual de munca trebuie sa fie prevazut locul de munca mobil si cuantumul prestatiilor pentru mobilitate.

De asemenea, documentele privind activitatea efectiva, cum ar fi pontajul, trebuie sa arate ca schimbarea santierelor reprezinta modul obisnuit de executare a obligatiilor salariatului, iar acesta nu a fost incadrat pentru a lucra permanent intr-un anumit loc.

Un punct de vedere oferit de catre expertii de la Revista Romana de Legislatia Muncii, Salarizare si REGES-ONLINE. Abonamentul dvs. este disponibil la un pret special, vezi oferta AICI <<<