LEGISLATIAMUNCII.RO
Conform art. 10 din Codul muncii, contractul individual de munca este contractul in temeiul caruia o persoana fizica, denumita salariat, se obliga sa presteze munca pentru si sub autoritatea unui angajator, persoana fizica sau juridica, in schimbul unei remuneratii denumite salariu.
Ce trebuie sa stii pe scurt:
- Relevant in aceasta situatie este si faptul ca un salariat poate lucra in mai multe locuri, referindu-ne aici la cumulul de functii. Asadar, potrivit art. 35 din Codul muncii, orice salariat are dreptul de a munci la angajatori diferiti sau la acelasi angajator, in baza unor contracte individuale de munca, benefi ciind de salariul corespunzator pentru fiecare dintre acestea.
- Fac exceptie situatiile in care prin lege sunt prevazute incompatibilitati pentru cumulul unor functii.
- Prin urmare, nu este interzis ca un salariat angajat in Romania sa desfasoare activitati aferente unui proiect al unei entitati din alta tara din cadrul aceluiasi grup, cu conditia ca raportul de munca sa ramana unul specific art. 10.
Un salariat poate munci pentru o alta entitate din acelasi grup cu angajatorul sau?
"Se practica in Romania angajarile de tip hosting? Ne intereseaza sa stim daca putem sa angajam un cetatean roman care sa fie angajatul companiei noastre, dar sa aiba responsabilitati de lucru pentru o alta entitate din grupul din care facem parte (din Franta). Vrem sa stim daca sunt constrangeri legale pentru acest tip de angajare."
Solutia specialistului:
Mentionam ca nu este interzis ca un salariat angajat in Romania sa desfasoare activitati aferente unui proiect al unei entitati din Franta din cadrul aceluiasi grup, cu conditia ca raportul de munca sa ramana unul specific art. 10, respectiv salariatul sa presteze munca „pentru si sub autoritatea” angajatorului din Romania, asa cum am evidentiat si la inceputul articolului.
In practica, acest lucru se structureaza printr-un raport contractual intre cele doua entitati (de regula, contract intra-grup de prestari servicii), prin care entitatea din Romania se obliga fata de entitatea din Franta sa presteze anumite servicii/livrabile.
Salariatul angajat in Romania presteaza in mod efectiv activitatea necesara indeplinirii acestor servicii, in cadrul obligatiilor asumate de angajatorul din Romania.
Esential este ca entitatea din Romania sa isi pastreze atributiile de angajator (autoritatea): organizarea si conducerea muncii (alocarea sarcinilor, program, pontaj, aprobarea concediilor/absentelor), evaluarea si, dupa caz, aplicarea masurilor disciplinare.
Entitatea din Franta poate formula cerinte si poate valida livrabilele, fara a exercita direct autoritatea asupra salariatului.
In lipsa unei obligatii asumate de entitatea din Romania printr-un contract cu entitatea din Franta (indiferent de forma acestuia), modelul este mai greu de sustinut in practica, deoarece apare intrebarea care este interesul/beneficiul angajatorului roman si care este temeiul in baza caruia salariatul lucreaza, in mod constant, pentru proiectele celeilalte entitati.
Relatia dintre entitati poate fi documentata si prin alte tipuri de intelegeri intra-grup (de exemplu acord-cadru, acord de colaborare), insa este important ca obiectul acestui document sa fie serviciile/livrabilele, nu „punerea la dispozitie” a salariatului ca persoana.
...un studiu de caz oferit de catre expertii de la Revista Romana de Legislatia Muncii, Salarizare si REGES-ONLINE! Solutii clare, de neatacat, pentru situatiile frecvente cu care va intalniti.
Ei bine, Revista Romana de Legislatia Muncii, Salarizare si REGES-ONLINE vi le ofera chiar ACUM! Si va scapa de stres, vezi AICI <<<
RSS Flux RSS 2.0
Sitemap XML
