Instruire SSM: produse periculoase si furnizarea listei ITM

Intrebare: O societate care se ocupa cu comercializarea de produse materiale auxiliare de turnatorie (notate ca produse periculoase si toxice) are sediul in Bucuresti si pentru depozitaremanipulare a subcontractat o terta firma din Pitesti. Angajatii firmei nu intra in contact cu materialele periculoase decat in momentul inventarului, cand se deplaseaza la Pitesti.

Intrebarea este: lista cu produse periculoase trebuie depusa la ITM Pitesti sau la ITM Bucuresti? Sau la ambele insitutii, ambele fiind pe raza unde isi desfasoara practic activitatea.

De asemenea, compania trebuie sa asigure instructajul ssm celor de la depozit? Sau angajatorul lor trebuie sa faca asta?

Raspuns: Potrivit art. 22 alin. (2) din Legea 360/2003 privind regimul substantelor si preparatelor chimice periculoase, cu modificarile si completarile ulterioare, producatorii, distribuitorii, utilizatorii, importatorii si exportatorii sunt obligati sa furnizeze inspectoratului teritorial de munca pe raza caruia isi desfasoara activitatea, inainte de inceperea activitatii acesteia, lista cu substantele si preparatele chimice periculoase pe care le vor detine, cu precizarea categoriei din care fac parte, care pot pune in pericol sanatatea angajatilor in mediul de munca.

Legea nu prevede ca furnizarea listei cu substantele si preparatele chimice periculoase sa se faca la inspectoratul teritorial de munca de la sediul firmei, ci la inspectoratul teritorial de munca pe raza caruia isi desfasoara activitatea. Fata de aceasta formulare generica apreciez ca lista sa fie furnizata ambelor inspectorate atata timp cat acestea sunt pe raza unde isi desfasoara firma activitatea.

In ceea ce priveste instruirea lucratorilor in domeniul SSM, de principiu in conformitate cu dispozitiile Legii 319/2006 , cu modificarile si completarile ulterioare, fiecare angajator are obligatia de a asigura ca fiecare lucrator sa primeasca o instruire suficienta si adecvata in domeniul SSM, adaptata evolutiei riscurilor sau aparitiei unor noi riscuri, periodica si ori de cate ori este necesar.

Insa, din dispozitiile art. 83, art. 90 alin. (2) si art. 95 din Normele metodologice de aplicare a Legii 319/2006 , aprobate prin HG 1425/2006 cu modificarile si completarile ulterioare, rezulta ca instruirea in domeniul SSM (introductiv-generala, la locul de munca, periodica) se face:

a) la angajarea lucratorilor definiti conform art. 5 lit. a) din lege;
b) lucratorilor detasati de la o intreprindere si/sau unitate la alta;
c) lucratorilor delegati de la o intreprindere si/sau unitate la alta;
d) lucratorului pus la dispozitie de catre un agent de munca temporar.

Instruirea la locul de munca se face lucratorilor inclusiv la schimbarea locului de munca in cadrul intreprinderii si/sau al unitatii, asa cum prevede art. 90 alin. (2) din acelasi norme.

Art. 5 lit. a) din lege defineste lucratorul drept persoana angajata de catre un angajator, potrivit legii, inclusiv studentii, elevii in perioada efectuarii stagiului de practica, precum si ucenicii si alti participanti la procesul de munca, cu exceptia persoanelor care presteaza activitati casnice.

Totodata, art. 5 lit. c) din acelasi act normativ, intelege prin alti participant la procesul de munca, - persoane aflate in intreprindere si/sau unitate, cu permisiunea angajatorului, in perioada de verificare prealabila a aptitudinilor profesionale in vederea angajarii, persoane care presteaza activitati in folosul comunitatii sau activitati in regim de voluntariat, precum si someri pe durata participarii la o forma de pregatire profesionala si persoane care nu au contract individual de munca incheiat in forma scrisa si pentru care se poate face dovada prevederilor contractuale si a prestatiilor efectuate prin orice alt mijloc de proba.

Instruirea introductiv-generala se face, conform art. 85 din Normele metodologice de aplicare a Legii 319/2006 , cu modificarile si completarile ulterioare:

a) angajatorul care si-a asumat atributiile din domeniul securitatii si sanatatii in munca; sau
b) lucratorul desemnat; sau
c) un lucrator al serviciului intern de prevenire si protectie; sau
d) serviciul extern de prevenire si protectie.

Art. 91 alin. (1) din Norme prevede ca instruirea la locul de munca se face de catre conducatorul direct al locului de munca, in grupe de maximum 20 de persoane.

Totodata, potrivit art. 96 alin. (1) din aceleasi norme, instruirea periodica se efectueaza de catre conducatorul locului de munca.

In concluzie, chiar daca de regula angajatorul trebuie sa se asigure ca fiecare salariat al sau sa primeasca instruire in domeniul securitatii si sanatatii in munca, este tinut si de instruirea celorlalte categorii de lucratori astfel cum am mentionat anterior.

de Legislatia Muncii