Diferenta intre regulament intern si regulament de organizare

Regulamentul intern este un act juridic al angajatorului, elaborat cu consultarea sindicatului sau a reprezentantilor salariatilor, prin care se stabilesc o serie de reguli, in principal disciplinare, aplicabile la locul de munca.

Notiunea folosita anterior actualului Cod al muncii era aceea de regulament de ordine interioara. Pe langa deosebirea terminologica, trebuie semnalata o alta noutate semnificativa in raport cu reglementarea anterioara: daca inaintea actualului Cod al muncii regulamentul de ordine interioara se intocmea de catre angajator impreuna cu sindicatele, potrivit actualului Cod al muncii Regulamentul intern este un act unilateral al angajatorului, la elaborarea caruia salariatii sunt numai consultati.

ATENTIE!  HG nr. 970/2023 intra in vigoare la data de 17.04.2024, data de la care angajatorii, indiferent de numarul de salariati, au obligatia sa aiba reglementata o Procedura interna sau un Ghid privind prevenirea si combaterea hartuirii pe criteriul de sex, precum si a hartuirii morale la locul de munca.

Regulamentul intern este obligatoriu pentru toti participantii la raporturile de munca ce se deruleaza in unitatea respectiva. Astfel, prevederile lui se aplica:

- salariatilor proprii;
- salariatilor detasati in unitatea respectiva;
- salariatilor care se afla in delegatie in unitatea respectiva;
- ucenicilor, care lucreaza in temeiul unui contract de ucenicie;
- insusi angajatorului care l-a elaborat.

Regulamentul intern produce efecte obligatorii. Trebuie amintit ca, intre obligatiile principale ale salariatului, prevazute in art. 39 alin. (2) din Codul muncii, se numara si aceea de a respecta prevederile cuprinse in regulamentul intern, in contractul colectiv de munca aplicabil, precum si in contractul individual de munca [lit. c].

Nerespectarea oricareia dintre prevederile regulamentului intern atrage raspunderea disciplinara a salariatului. Dispozitiile regulamentului intern pot intemeia decizia de sanctionare.

Regulamentul de organizare si functionare

 
Regulamentul de ordine interioara (sau de organizare si functionare) este un act unilateral al angajatorului. Acesta insa nu cuprinde norme disciplinare, ci scopul sau este acela de a determina raporturile dintre posturi, dintre functiile de executie si functiile de conducere, pozitia acestora in cadrul organizatiei, atributiile, sarcinile si responsabilitatile fiecaruia.


Intocmirea Regulamentului intern este obligatorie (art. 246 din Codul muncii prevede un termen de 60 de zile de la infiintare in care orice firma trebuie sa isi adopte Regulamentul intern). Dimpotriva, Regulamentul de organizare si functionare nu este prevazut de catre Codul muncii, ca document obligatoriu la infiintarea unei firme. Dupa cum vom arata insa, el este adesea foarte necesar.

Ca si Regulamentul intern, si Regulamentul de organizare si functionare poate fi utilizat in instanta si constituie uneori o proba decisiva in castigarea procesului. Ceea ce se urmareste insa a se dovedi cu acesta este de alta natura decat cu ajutorul Regulamentului intern: se urmareste proba faptului ca o anumita persoana, ocupand un anumit post, avea intr-adevar o anumita categorie de atributii, ca era in pozitie ierarhica de subordonare in raport cu un alt salariat, care era indrituit sa-i dea dispozitii etc. Dimpotriva, Regulamentul intern este utilizat pentru a proba faptul ca o anumita fapta a unui salariat constituie abatere disciplinara, formand obiect de interdictie in cadrul organizatiei.

Regulament intern sau regulament de organizare

Unul dintre elementele principale de distinctie intre cele doua regulamente il constituie organigrama: locul acesteia este intotdeauna in cadrul Regulamentului de organizare si functionare, si nu in cel intern.

Regulamentul intern poate cuprinde obligatiile generale ale salariatilor, a caror neindeplinire atrage raspunderea lor disciplinara. Regulamentul de organizare si functionare cuprinde insa atributiile, sarcinile si responsabilitatile defalcate pe compartimente de lucru, sectii, departamente si servicii.

Cele doua regulamente se deosebesc si in ceea ce priveste modul de elaborare si adoptare. Astfel, potrivit art. 241 din Codul muncii, Regulamentul intern se intocmeste de catre angajator cu consultarea sindicatului sau a reprezentantilor salariatilor, dupa caz.

Mai mult, art. 223 din Codul muncii, referindu-se la atributiile reprezentantilor salariatilor, prevede ca acestia au, intre altele, dreptul „sa participe la elaborarea regulamentului intern”. Asadar, desi Regulamentul intern este un act juridic al angajatorului, elaborarea acestuia presupune luarea in considerare si a solicitarilor salariatilor.

Dimpotriva, Regulamentul de organizare si functionare constituie integral expresia prerogativei manageriale a angajatorului. La elaborarea lui nu trebuie consultati salariatii, angajatorul fiind singurul in masura sa stabileasca raporturile functionale din cadrul organizatiei.
Constatam aceeasi deosebire si in cazul modificarii celor doua regulamente: Regulamentul intern se poate modifica numai cu informarea si consultarea salariatilor, in timp ce Regulamentul de organizare si functionare se va putea modifica prin simplul act unilateral al angajatorului, fara consultarea nimanui.

In cazul unitatilor bugetare, Regulamentul de organizare si functionare se adopta prin act normativ. Dimpotriva, Regulamentul intern, desi cuprinde unele prevederi specifice, obligatorii prin lege (cum ar fi cele prevazute prin Legea nr. 477/2004 privind Codul de conduita a personalului contractual din autoritatile si institutiile publice, publicat in Monitorul Oficial nr. 1.105 din 26 noiembrie 2004), nu are forma unui act normativ, ci este adoptat prin simpla decizie a conducerii unitatii.

de Legislatia Muncii