Raspunderea penala pentru fapte ilicite cu grad ridicat de pericol social

Raspunderea penala intervine in primul rand pentru faptele identificate in mod expres ca fiind infractiuni prin Codul muncii, Legea nr. 319/2006, respectiv prin alte acte normative care reglementeaza conditiile de desfasurare a raporturilor individuale si colective de munca, respectiv masurile obligatorii ce trebuiesc respectate pentru asiguratea sanatatii si securitatii in munca a angajatilor.

Este insa de retinut ca raspunderea penala a persoanei fizice sau juridice care a savarsit o fapta ilicita nu este angajata numai pentru faptele prevazute expres de legislatia specifica raporturilor de munca/sanatatii si securitatii in munca.

In functie de modalitatea de savarsire, de pericolul social concret precum si de forma de vinovatie cu care a actionat faptuitorul, pot fi circumscrise raspunderii penale si o serie de alte fapte din sfera relatiilor de munca, sub forma infractiunilor de serviciu (exemplu: abuzul in serviciu contra intereselor persoanelor, abuzul in serviciu prin ingradirea unor drepturi, purtarea abuziva etc. )

In functie de pericolul social concret si de forma de vinovatie a faptuitorului, anumite fapte reglementate in sfera raspunderii contraventionale pot fi calificate ca fiind infractiuni, antrenand implicit raspunderea penala.

Faptuitorul nu se va putea exonera de raspunderea penala in acest caz invocand reglementarea faptei respective in domeniul raspunderii contraventionale.

Exemplu: Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 99/2000 privind masurile ce pot fi aplicate in perioadele cu temperaturi extreme pentru protectia persoanelor incadrate in munca, stabileste in mod expres faptul ca incalcarea prevederilor art. 8 ale acestui act normativ constituie contraventie, cu exceptia situatiei in care faptele au fost savarsite in astfel de conditii incat sa fie considerate infractiuni, potrivit legii penale.

Daca inspectorul de munca apreciaza ca fapta a fost savarsita in astfel de conditii incat, potrivit legii penale, constituie infractiune, are obligatia de a sesiza organul de urmarire penala competent, in conditiile art. 19 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 108/1999, republicata, respectiv art. 30 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001, cu modificarile si completarile ulterioare.

In cazul in care inspectorul de munca constata existenta unor incalcari a prevederilor legale din domeniul de competenta apartinand altor institutii, va sesiza aceste organisme pentru continuarea verificarilor si adoptarea masurilor care se impun.

Exemplu: inspectorul de munca va sesiza Consiliul National pentru Combaterea
Discriminarii daca constata existenta unor situatii discriminatorii pentru are nu are competenta legala de constatare si sanctionare, in conditiile Legii nr. 202/2002 privind egalitatea de sanse intre femei si barbati).

de Legislatia Muncii