Primele de asigurare

Contravaloarea primelor de asigurare, cu exceptia celor obligatorii potrivit legislatiei in materie, suportate de persoana juridica sau de o alta entitate pentru salariatii proprii sau alt beneficiar de venituri din salarii, sunt considerate venituri impozabile, sub forma avantajelor reprezentand contravaloarea primelor de asigurare, la nivelul persoanei fizice beneficiare, conform prevederilor art. 55 alin. (3) lit. g) din Legea nr.571/2003 privind Codul Fiscal.

"Art. 55. - Definirea veniturilor din salarii [...]
(3) Avantajele, cu exceptia celor prevazute la alin. (4), primite in legatura cu o activitate dependenta includ, insa nu sunt limitate la:
[…] g) primele de asigurare platite de catre suportator pentru salariatii proprii sau alt beneficiar de venituri din salarii, la momentul platii primei respective, altele decat cele obligatorii."

Tratamentul fiscal al avantajului reprezentand contravaloarea primelor de asigurare aplicabil persoanei fizice beneficiare este urmatorul:
- pentru beneficiarii care obtin venituri salariale si asimilate salariilor de la suportatorul primelor de asigurare, acestea sunt impuse prin cumularea cu veniturile de aceasta natura ale lunii in care sunt platite primele de asigurare;

- pentru alti beneficiari care nu au o relatie generatoare de venituri salariale si asimilate salariilor cu suportatorul primelor de asigurare, acestea sunt impuse in conformitate cu prevederile art. 78 din Codul Fiscal.

Cota de impozitare va fi in ambele situatii 16%, dar baza de impozitare si modul ei de determinare vor fi diferite.

In contrapartida, art. 21 alin. (4) lit. k) din Titlul II al Codului fiscal dispune ca acele cheltuieli cu primele de asigurare platite de angajator, in numele angajatului, care nu sunt incluse in veniturile salariale ale angajatului fiind impozitate la nivelul acestuia, conform celor prezentate mai sus, nu sunt cheltuieli deductibile.

Fiind impozitate la nivelul persoanelor fizice, acestea reprezinta cheltuieli deductibile pentru determinarea profitului impozabil. Prin urmare, in acest caz nu poate exista o dubla impunere atat la nivelul angajatorului, cat si la nivelul angajatului, art. 21 alin. (4) lit. k) reglementand tratamentul fiscal al cheltuielilor la nivelul angajatorului cu primele de asigurare platite de acesta in numele angajatului, in functie de tratamentul fiscal aplicat la nivelul persoanei fizice, in conformitate cu prevederile art. 55 alin. (3) lit. g).

Precizam de asemenea ca, in temeiul art. 42 lit. b) din Codul fiscal, la nivelul persoanei fizice, nu sunt impozabile „sumele incasate din asigurari de orice fel reprezentand sume asigurate, precum si orice alte drepturi”.

In legatura cu asigurarile voluntare de sanatate astfel cum sunt definite de Legea nr. 95/2006 privind reforma in sanatate, Codul fiscal ofera o abordare diferita in ceea ce priveste deductibilitatea la nivelul angajatorului.

Potrivit art. 21 alin. (3) lit. k) din Codul fiscal, „cheltuielile cu primele de asigurare voluntara de sanatate, in limita unei sume reprezentand echivalentul in lei a 250 euro intr-un an fiscal pentru fiecare participant” sunt cheltuieli efectuate in scopul realizarii de venituri si prin urmare deductibile (limitat) la calculul profitului impozabil.

Cursul de schimb utilizat pentru determinarea echivalentului in euro este cursul de schimb LEU/EUR comunicat de Banca Nationala a Romaniei la data inregistrarii cheltuielilor.

Precizam, de asemenea, ca Titlul III al Codului fiscal, respectiv art. 55 alin. (3) lit. g), nu distinge intre felul primelor de asigurare suportate de angajator si considerate avantaje la nivelul angajatului, considerandu-le neimpozabile numai pe cele obligatorii.

Angajatorii, persoane fizice sau juridice, pot sa incheie contracte de asigurare voluntara de sanatate pentru angajatii lor, individual sau in grup, acordate ca beneficii aditionale la drepturile salariale ale acestora, in scopul atragerii si stabilizarii personalului angajat.

Asigurarile voluntare de sanatate reprezinta un sistem facultativ prin care un asigurator constituie, pe principiul mutualitatii, un fond de asigurare, prin contributia unui numar de asigurati expusi la producerea riscului de imbolnavire, si ii indemnizeaza, in conformitate cu clauzele stipulate in contractul de asigurare, pe cei care sufera un prejudiciu, din fondul alcatuit din primele incasate, precum si din celelalte venituri rezultate ca urmare a activitatii desfasurate de asigurator si fac parte din gama asigurarilor facultative, conform Legii nr. 136/1995 privind asigurarile si reasigurarile in Romania, cu modificarile si completarile ulterioare.

Asigurarile voluntare de sanatate pot fi:
- de tip complementar, prin care se suporta total sau partial plata serviciilor neacoperite partial din pachetul de servicii medicale de baza, coplati;
- de tip suplimentar, prin care se suporta total sau partial plata pentru orice tip de servicii necuprinse in pachetul de servicii medicale de baza, optiunea pentru un anumit personal medical, solicitarea unei a doua opinii medicale, conditii hoteliere superioare, alte servicii medicale specificate in polita de asigurare.

de Legislatia Muncii