Asociat si salariat: cumul, nu confuzie!

Calitatea de asociat al unei societati comerciale nu trebuie confundata cu calitatea de salariat al respectivei societati, chiar daca aceste doua calitati pot coexista.

Orice societate comerciala poate avea un numar de salariati care sa indeplineasca munci remunerate pentru societate. De regula, personalul salariat al societatii (oricare ar fi ea) este angajat cu contract de munca pe perioada de timp nedeterminata si, mai rar, cu contract de munca pe durata de timp determinata. Acest personal este utilizat de conducerea societatii in realizarea activitatii economice si/sau in serviciile administrative si financiar-contabile ale societatii .

Chiar daca unii dintre asociati sunt si salariatii societatii, cele doua calitati nu trebuie confundate (desi in practica se contopesc adesea, rezultand un hibrid din care nu mai intelege nimeni ce se intampla de fapt).

Actul constitutiv al unei societati nu are puncte comune cu contractul de munca, definit ca intelegerea incheiata in scris intre o persoana fizica, pe de o parte, si un patron, pe de alta parte, prin care prima se obliga a presta munca prevazuta in contract, iar secundul sa ii asigure persoanei incadrate conditii corespunzatoare pentru buna desfasurare a activitatii, deplina protectie si securitate a muncii si sa o remunereze in raport cu munca prestata potrivit clauzelor contractului.

E adevarat, uneori societatea angajeaza personal pe baza de conventii civile, incredintandu-i indeplinirea unor munci cu caracter sezonier sau ocazional. Dar, indiferent care este temeiul juridic al stabilirii raportului juridic de munca (contractul de munca sau conventia civila), in principiu, calitatea de salariat nu se suprapune peste calitatea de asociat si niciodata nu se confunda cu aceasta . Sa amintim doar ca potrivit art. 10 din Codul muncii salariatul isi desfasoara activitatea nu numai “pentru” angajator, ci si “sub autoritatea unui angajator”. Ca urmare, intre angajator si salariat se naste un raport de subordonare, cerinta intrinseca oricarui proces de munca .
Incheierea contractului de munca este guvernata de principiul libertatii de vointa , ceea ce presupune dorinta manifestata de a incheia un contract de munca si o libertate in ceea ce priveste conditiile in care se va incheia acest contract . Dar, prin incheierea contractului de munca, se concretizeaza drepturile si obligatiile reciproce ale partilor. Exprimandu-si consimtamantul la incheierea acestui contract, salariatul isi asuma obligatia de a indeplini, la timp si intocmai, toate sarcinile prevazute in lege cu privire la efectuarea muncii - care constituie partea legala, prestabilita a contractului -, cat si cele stabilite numai de parti, prin stipularea unor clauze menite sa precizeze, sa detalieze si sa nuanteze conditiile specifice de desfasurare a raportului concret de munca, clauze ce constituie partea conventionala a aceluiasi contract.

Diferenta apare ca evidenta, cata vreme actul constitutiv al unei societati comerciale are caracter de

contract bilateral sau plurilateral, deoarece este incheiat intre doua sau mai multe persoane, fiecare avand drepturi si asumandu-si anumite obligatii.
Dar exista o deosebire fata de ceea ce intelegem in general prin “contract bilateral” si implicit o diferenta fata de contractul de munca: in contractele sinalagmatice exista o opozitie de interese intre partile contractante, deoarece fiecare incearca sa realizeze un profit in detrimentul celeilalte. Situatia este alta in cazul contractului de societate; in gandirea contractantilor opozitia intereselor face loc unei convergente a vointelor . Dorinta de colaborare este primul element esential al lui affectio societatis , al dorintei de asociere.

E motivul pentru care cele doua calitati nu trebuie confundate. In cazul unei abateri trebuie sa analizam daca abaterea e de natura disciplinara (si atunci se respecta prevederile Codului muncii) sau tine de raspunderea asociatului (care poate fi, sa spunem, si administrator, iar in aceasta calitate nu respecta hotararile AGA). Trebuie sa cercetam daca paguba adusa societatii a aparut in urma indeplinirii atributiilor de salariat sau de asociat-administrator.

Si exemplele pot continua, dar intentia noastra a fost sa se inteleaga principiul.

Horatiu Sasu,
Jurist si economist
Consultant in afaceri

de Legislatia Muncii