Programul de lucru in regulamentul intern

Unele prevederi trebuie incluse in regulamentul intern nu in virtutea art. 258 din Codul muncii, ci prin aplicarea unor prevederi din Contractul colectiv de munca incheiat la nivel national pentru anii 2007-2010. Astfel, potrivit art. 13 din acest contract:

„Orele de incepere si terminare a programului vor fi stabilite prin regulamentul intern.
In toate cazurile in care se dovedeste ca este posibil, cei care angajeaza si sindicatele vor purta negocieri pentru a fixa orare flexibile de lucru si modalitati de aplicare a acestora.

Stabilirea orarelor flexibile de lucru nu afecteaza drepturile prevazute in contractul colectiv de munca”.

Se observa o partajare a problematicii orarului de lucru intre regulamentul intern (act unilateral) si contractul colectiv de munca (act negociat) care trebuie bine gestionata de angajator. Ca de fiecare data, acesta are interesul de a prevedea cat mai multe aspecte in regulamentul intern. Adesea, flexibilizarea programului de lucru nu este doar un avantaj pentru salariat, dar chiar si pentru angajator. Astfel fiind, fata de organigrama unitatii si de necesarul de productie, se pot concepe programe de lucru individualizate, atipice, structurate pe necesitatile concrete de lucru – astfel cum decurg ele din fisa postului. Prea des se intampla ca, in absenta unei astfel de organizari a programului de lucru, salariatii sa vina simultan si sa plece toti simultan din firma, desi activitatile lor ar permite, sau chiar ar pretinde, o individualizare a programelor de lucru.

Programul de lucru reprezinta modalitatea concreta de repartizare zilnica si saptamanala a timpului de lucru.

Timpul de munca de 8 ore sau, in cazuri exceptionale, mai scurt sau mai lung de 8 ore, trebuie repartizat zilnic si saptamanal, cu luarea in considerarea atat a intereselor productiei, cat si ale salariatului insusi. Desi programul de lucru fix, general aplicabil tuturor salariatilor, de la 9 la 17, de luni pana vineri, continua sa constituie regula, din ce in ce mai mult angajatorii si salariatii se orienteaza catre programe de lucru flexibile, concordante cu interesele ambelor parti.

Potrivit art. 114 din Codul muncii, programul de lucru trebuie adus la cunostinta salariatilor si afisat la sediul angajatorului. Totusi, acesta nu va fi permanent, deoarece modificari pot surveni oricand in organizarea productiei. Astfel, potrivit art. 10 alin. (3) din Contractul colectiv de munca incheiat la nivel national, prin negocieri la nivel de unitate, pentru a pune de acord programul cu cerintele productiei, se poate stabili un program saptamanal de 36 pana la 44 de ore, cu conditia ca media lunara sa fie de 40 de ore de saptamana, iar programul stabilit sa fie anuntat cu o saptamana inainte.
Chiar si in ipoteza unui program de lucru inegal, de la zi la zi, durata timpului de munca zilnic nu va putea depasi 10 ore.

Programul de lucru va fi conceput cu luarea in considerare a pauzei de masa, precum si a altor pauze negociate cu salariatii sau impuse obligatoriu prin lege.

Exemplu
Potrivit art. 54 din Contractul colectiv de munca incheiat la nivel national pentru anii 2007 – 2010, in cazurile in care durata zilnica a timpului de munca este mai mare de 6 ore, salariatii au dreptul la pauza de masa si la alte pauze in conditiile stabilite prin contractele colective de munca si/sau regulamentele interne aplicabile.

In cazul lucratorilor mobili, pauzele sunt stabilite prin act normativ, Ordonanta Guvernului nr. 38/2008 prevazand ca timpul de lucru va fi intrerupt de pauze de cel putin 30 de minute daca timpul total de lucru este de 6 pana la 9 ore si, respectiv, de cel putin 45 de minute daca timpul de lucru depaseste 9 ore.

de Legislatia Muncii