Modificarea Codului muncii: munca nedeclarata (I)

Munca fara forme legale („munca la negru”) constituie munca prestata in absenta unui contract individual de munca scris, cu toate ca raportul juridic intervenit intre parti corespunde, pe fond, profilului unui astfel de contract. Nu se includ in acest concept acele activitati care sunt prin ele insele interzise de lege (adica munca fortata sau activitatile de natura infractionala), ci doar acele activitati care ar putea face obiect al unui contract recunoscut de ordinea de drept.

Astfel, la nivelul Uniunii Europene, munca nedeclarata este definita ca „orice activitate remunerata, care este legala in ceea ce priveste natura ei, dar nu este declarata autoritatilor publice”. Motivele pentru care oamenii accepta incheierea contractelor de munca “la negru” sunt diverse; ele merg de la necunoasterea efectelor unei astfel de optiuni pana la determinari culturale ori constrangeri de diverse naturi, in principal de natura economica. De cele mai multe ori, cauzele sunt multiple, se intrepatrund.


Fenomenul muncii „la negru” constituie un indicator al eficientei aplicarii sistemului de drept al muncii. Indiferent cat de progresist ar fi construit sistemul normativ de drept al muncii intr-o societate, proliferarea fenomenului muncii fara forme legale reprezinta expresia esecului aplicarii acestuia in economia reala.

In acest context, a fost recent deschis dezbaterii publice un nou proiect de modificare a Codului muncii, inspirat din experienta inspectoratelor teritoriale de munca, in ceea ce priveste munca nedeclarata. Acest proiect (pe care il vom analizat mai detaliat saptamana viitoare) cuprinde inainte de toate eliminarea formei scrise la incheierea contractului ca forma ceruta ad validitatem (adica, pentru chiar existenta si valabilitatea contractului de munca).

Bineinteles, neincheierea in forma scrisa a contractului de munca urmeaza sa fie in continuare sanctionata contraventional, fara a mai atrage insa nulitatea contractului.

Se propune astfel abrogarea prevederii din cuprinsul art. 16 alin. (1) potrivit careia “Forma scrisa este obligatorie pentru incheierea valabila a contractului”. La aceasta solutie ajunsese deja (indirect) Inalta Curte de Casatie si Justitie, prin Decizia nr. 37/2016, cu privire la admisibilitatea actiunii in constatare a raportului de munca si a efectelor acestuia pentru persoana care a prestat munca fara incheierea contractului individual de munca in forma scrisa, decizie publicata in Monitorul Oficial nr. 114 din 10 februarie 2017.

Cu acel prilej, Inalta Curte apreciase ca un contract individual de munca neincheiat in forma scrisa, departe de a nu avea vreo relevanta juridica, are, in fond, aceleasi efecte precum un contract incheiat in forma scrisa, iar acest lucru se intampla, dupa caz, fie pana la constatarea nulitatii absolute a acestuia, fie pana la data cand partile au acoperit nulitatea, validand astfel contractul, prin incheierea sa in forma scrisa.


Contractul individual de munca neincheiat in forma scrisa, dar probat in existenta sa juridica prin examinarea continutului obligational, este considerat valabil cat priveste efectele pe care le produce.

Aceasta modificare a Codului muncii este in acord asadar cu solutia Inaltei Curti de Casatie si Justitie. Saptamana viitoare vom avea in vedere si alte modificari pe care le cuprinde proiectul.

de Raluca Dimitriu