Ore suplimentare si munca in zi de repaus: Ce obligatii revin angajatorilor? Dar angajatilor?

Potrivit art. 121 alin. (1) din Codul muncii, la solicitarea angajatorului, salariatii pot efectua munca suplimentara, cu respectarea prevederilor privitoare la durata maxima a orelor suplimentare.

Cel care are initiativa prestarii orelor suplimentare trebuie sa fie angajatorul, cale le solicita, fie in scris, fie verbal.

In acelasi sens s-a statuat si in practica judecatoreasca, apreciindu-se ca: efectuarea voluntara a orelor suplimentare in zilele nelucratoare nu poate avea ca efect corelativ obligarea unitatii angajatoare la plata acestor ore.

Instanta a considerat ca salariatului nu i se cuvine plata pentru prestarea de ore suplimentare, deoarece nu a putut proba existenta unei solicitari in acest sens.

Notiunea de solicitare a angajatorului trebuie inteleasa intr-un sens larg.

Angajatorul ar putea impune sarcini de serviciu suplimentare fata de cele curente, a caror indeplinire sa reclame prestarea unei munci suplimentare corespunzatoare, fara a face referire expresa la timpul de munca.

Sau angajatorul ar putea incuraja tacit prestarea orelor suplimentare, mentionand salariatilor necesitatea unui efort maxim, dat fiind faptul ca se traverseaza un varf de productie, ori beneficiind de rezultatul muncii astfel prestate, cu cunostinta sa.

De mentionat ca solicitarea trebuie sa vina din partea angajatorului, nu din partea unui tert. Chiar daca prezenta dupa orele de program este, de exemplu, solicitata de catre clienti, salariatul nu va putea pretinde plata acestora, daca nu angajatorul insusi i-a cerut sa lucreze suplimentar. Instanetele au decis constant in acest sens, aratand ca orele lucrate la solicitarea clientilor, si nu a angajatorului, cu constituie ore suplimentare (chiar daca, finalmente, ii profita angajatorului).

De asemenea, salariatul care ramane dupa orele de program sa lucreze nu fiindca i-ar pretinde angajatorul, ci deoarece este lent si nu reuseste sa isi execute norma de munca in timpul programului, nu ar putea pretinde compensarea orelor suplimentare cu timp liber corespunzator, ori remunerarea lor.



Obligatiile salariatului
Potrivit art. 120 alin. (2) din Codul muncii, munca suplimentara nu poate fi executata fara acordul salariatului, cu doua exceptii:

- cazul de forta majora;
- lucrari urgente destinate prevenirii unor accidente ori inlaturarii consecintelor unui accident.

Cu privire la acordul salariatului pentru prestarea orelor suplimentare, se poate pune in discutie masura in care in anumite situatii acesta nu este necesar chiar daca, executarea orelor suplimentare reprezinta acordul implicit al salariatului la prestarea acestora.


Sursa: Orele suplimentare si munca in zi de repaus

de Legislatia Muncii