Suspendarea contractului de munca in conditiile noului Cod de procedura penala

Prin Legea nr. 255/2013 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedura penala si pentru modificarea si completarea unor acte normative care cuprind dispozitiile procesual penale, publicata in Monitorul Oficial, nr. 515 din 14 august 2013, modificata prin Ordonanta de Urgenta nr. 3/2014, publicata in Monitorul Oficial nr. 98 din 7 februarie 2014, Codul muncii a fost modificat.

Atentie!
S-a introdus un nou caz de suspendare din initiativa angajatorului, anume art. 53 lit. c1 potrivit caruia: „in cazul in care impotriva salariatului s-a luat, in conditiile Codului de procedura penala, masura controlului judiciar ori a controlului judiciar pe cautiune, daca in sarcina acestuia au fost stabilite obligatii care impiedica executarea contractului de munca, precum si in cazul in care salariatul este arestat la domiciliu, iar continutul masurii impiedica executarea contractului de munca”.

Noul text are in vedere 3 situatii distincte de suspendare a contractului:

masura controlului judiciar. Potrivit art. 211 din Codul de procedura penala, luarea masurii controlului judiciar fata de inculpat poate fi dispusa de catre procuror in cursul urmaririi penale, de judecatorul de camera preliminara sau de instanta de judecata, in cursul judecatii, daca exista probe sau indicii temeinice din care rezulta suspiciunea rezonabila ca o persoana a savarsit o infractiune si daca sunt necesare in scopul asigurarii bunei desfasurari a procesului penal, al impiedicarii sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmarirea penala sau de la judecata ori al prevenirii savarsirii unei alte infractiuni.

Pe parcursul controlului judiciar, inculpatului i se poate pretinde sa nu exercite profesia, meseria sau sa nu desfasoare activitatea in exercitarea careia a savarsit fapta.

In acest caz, inculpatul nu se va putea prezenta la serviciu. Cu toate acestea, suspendarea nu intervine de drept, cum ar fi fost normal. Spre deosebire de cazul arestului preventiv, in acest caz suspendarea este lasata la dispozitia angajatorului.

Cu toate acestea, este greu de inteles, daca angajatorul opteaza pentru a nu suspenda contractul, cum anume se desfasoara acesta. Deoarece salariatul nu munceste, iar angajatorul nu il plateste – situatia tipica de suspendare. Consideram ca este o eroare introducerea acestei situatii intre cauzele de suspendare din initiativa angajatorului, si nu a celor de drept.

- masura controlului judiciar pe cautiune. Controlul judiciar pe cautiune se dispune in aceleasi conditii ca si controlul judiciar, avand aceleasi efecte. Numai ca, in cazul acestei masuri, inculpatul este obligat sa depuna o cautiune a carei valoare este stabilita de catre organul judiciar. Valoarea cautiunii este de cel putin 1000 lei si se determina in raport cu gravitatea acuzatiei aduse inculpatului, situatia materiala si obligatiile legale ale acestuia.

- arestul la domiciliu. Potrivit art. 218 din Noul Cod de procedura penala, arestul la domiciliu se dispune de catre judecatorul de drepturi si libertati, de catre judecatorul de camera preliminara sau de catre instanta de judecata, daca daca din probe rezulta suspiciunea rezonabila ca inculpatul a savarsit o infractiune si exista una dintre urmatoarele situatii:

- inculpatul a fugit ori s-a ascuns, in scopul de a se sustrage de la urmarirea penala sau de la judecata, ori a facut pregatiri de orice natura pentru astfel de acte;

- inculpatul incearca sa influenteze un alt participant la comiterea infractiunii, un martor ori un expert sau sa distruga, sa altereze, sa ascunda ori sa sustraga mijloace materiale de proba sau sa determine o alta persoana sa aiba un astfel de comportament;

- inculpatul exercita presiuni asupra persoanei vatamate sau incearca sa realizeze o intelegere frauduloasa cu aceasta;

- exista suspiciunea rezonabila ca, dupa punerea in miscare a actiunii penale impotriva sa, inculpatul a savarsit cu intentie o noua infractiune sau pregateste savarsirea unei noi infractiuni.

Arestul la domiciliu consta in obligatia impusa inculpatului, pe o perioada determinata, de a nu parasi imobilul unde locuieste, fara permisiunea organului judiciar care a dispus masura sau in fata caruia se afla cauza si de a se supune unor restrictii stabilite de acesta.

De vreme ce nu poate parasi domiciliul, ca principiu persoana respectiva nu isi va putea continua nici activitatea profesionala. Face exceptie ipoteza contractului de munca la domiciliu, care consideram ca va putea fi continuat.

Totusi, indiferent daca salariatul are contract de munca la domiciliu sau contract de munca standard, ii revine angajatorului prerogativa de a decide daca se impune sau nu suspendarea contractului. Deoarece este posibil ca salariatul sa isi indeplineasca sarcinile de serviciu de acasa (in functie, fireste, de natura lor), caz in care suspendarea nu se impune. Spre deosebire de cazul masurii controlului judiciar, in acest caz in mod corect legiuitorul a prevazut suspendarea din initiativa angajatorului.

Dupa 30 de zile de arest la domiciliu, angajatorul va putea decide concedierea salariatului, in temeiul art. 61 lit. b) din Codul muncii, astfel cum a fost acesta modificat prin Legea nr. 255/2013 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedura penala si pentru modificarea si completarea unor acte normative care cuprind dispozitiile procesual penale.



Autor: Raluca Dimitriu, profesor universitar, doctor in drept, specializarea dreptul muncii

de Legislatia Muncii