LEGISLATIAMUNCII.RO Tip: Decizie
Nr./Data: 605 (08.09.2005)
Prin decizia nr. 30 din 31 ianuarie 2005, emisa de parata SC E. U. SA, cu sediul in Toplita, s-a dispus incetarea contractului de munca al reclamantei A. N., incepand cu data de 21 februarie 2005. Din continutul deciziei rezulta ca aceasta masura s-a dispus ca urmare a reorganizarii activitatii unitatii, determinata de reducerea volumului de munca si in baza deciziei nr. 6 din 18 ianuarie 2005, emisa de aceeasi parata prin care s-a decis desfiintarea, incepand cu data de 1 februarie 2005, a postului de consilier economist cu probleme de apa si canal detinut de reclamanta. Ca temei juridic au fost retinute dispozitiile art. 65 alin. 1 din Codul muncii.
Reclamanta a contestat aceasta decizie invocand faptul ca este nelegala deoarece locul de munca pe care a fost initial angajata, este in prezent ocupat de o alta persoana si, pe de alta parte, la data emiterii respectivei decizii, ea se afla in incapacitate temporara de munca conform certificatului de concediu medical depus la dosar.
Conform art. 60 alin. 1 lit. a din Codul muncii concedierea salariatilor nu poate fi dispusa pe durata incapacitatii temporare de munca stabilita prin certificat medical conform legii. De la aceasta regula exista o singura exceptie prevazuta de art. 60 alin. 2 din Codul muncii, conform caruia prevederile alin. 1 al aceluiasi articol nu se aplica in cazul concedierii pentru motive care intervin ca urmare a reorganizarii judiciare sau a falimentului angajatorului, insa prevederile art. 60 alin. 2 din Codul muncii nu sunt incidente in prezenta cauza.
Reclamanta a depus la dosar mai multe certificate de concediu medical (filele 3-4, 31-32 dosar fond, filele 6-16 dosar recurs), din care rezulta ca incepand cu data de 31 ianuarie 2005 s-a aflat in concediu medical. Se constata astfel ca la data de 31 ianuarie 2005 la care s-a emis decizia de incetare a contractului de munca, data care nu a fost contestata de parti, reclamanta se afla in incapacitate temporara de munca si conform prevederilor legale sus-mentionate, nu se putea dispune concedierea sa. Prin urmare, decizia emisa de parata este nelegala, concedierea fiind dispusa cu incalcarea prevederilor art. 60 alin. 1 lit. a din Codul muncii si in aceste conditii sunt aplicabile prevederile art. 76 din Codul muncii, conform carora concedierea dispusa cu nerespectarea procedurii prevazute de lege este lovita de nulitate absoluta.
Teste de angajare evaluare si motivare a angajatilor
Hartuirea si discriminarea la locul de munca Legislatie explicata si studii de caz
Contractul de Munca 160 de formulare EDITABILE obligatorii prin lege
Avand in vedere ca potrivit prevederilor art. 6o alin. 1 din Codul muncii concedierea unui salariat nu poate fi dispusa in perioada in care acesta se afla in incapacitate temporara de munca, aceasta interdictie opereaza si in situatia in care concediul medical s-a acordat chiar in ziua in care s-a dispus incetarea contractului de munca.
Sub acest aspect nu are relevanta imprejurarea ca parata a luat la cunostinta despre faptul ca reclamanta se afla in incapacitate temporara de munca doar la data de 3 februarie 2005, cand s-a inregistrat la societate certificatul de concediu medical, deoarece prin aceasta nulitatea absoluta a deciziei de concediere nu se acopera. Din moment ce perioada concediului medical viza si data la care s-a emis decizia de incetare a contractului de munca, aceasta decizie este nelegala, chiar daca certificatul de concediu medical a fost depus ulterior si in acest sens s-a pronuntat si practica judiciara.
In consecinta, instanta de fond a retinut in mod gresit ca decizia contestata este legala si nu se impune desfiintarea ei. De altfel, instanta de fond in considerentele sentintei a analizat in primul rand legalitatea deciziei contestate prin prisma prevederilor art. 65 din Codul muncii care reglementeaza concedierea determinata de desfiintarea locului de munca ocupat de salariat, desi mai intai trebuia sa verifice daca in speta nu opereaza vreo interdictie de concediere a salariatului, dintre cele prevazute de art. 60 alin. 1 din Codul muncii, cu atat mai mult cu cat reclamanta a invocat acest aspect in cererea introductiva. Pe de alta parte, clarificarea acestui aspect facea de prisos analizarea legalitatii deciziei contestate prin prisma celorlalte prevederi legale incidente in speta.
Dupa cum s-a mai precizat, nulitatea absoluta a deciziei de incetare a contractului de munca al reclamantei determinata de faptul ca a fost emisa in perioada in care aceasta se afla in incapacitate temporara de munca nu poate fi acoperita prin faptul ca parata a luat cunostinta de certificatul de concediu medical doar ulterior emiterii acestei decizii. De asemenea, sub aspectul legalitatii masurii luate nu are relevanta nici adresa nr. 553 din 24 februarie 2005, prin care reclamantei i s-a comunicat faptul ca pe perioada incapacitatii temporare de munca decizia nr. 30/2005 se suspenda.
Suspendarea deciziei de concediere nu este prevazuta de Codul muncii si in conditiile in care paratei i s-a adus la cunostinta ca reclamanta se afla in concediu medical avea posibilitatea sa revoce prima decizie si ulterior sa emita alta, cu respectarea prevederilor legale. De altfel, desi parata sustine ca decizia nr. 30/2005 este legala, ulterior, respectiv la data de 6 iulie 2005 a emis o alta decizie, decizia nr. 85/2005 (fila 22 dosar recurs) cu un continut similar cu cel al primei decizii, prin care a dispus aceeasi masura si anume incetarea contractului de munca al reclamantei, in temeiul prevederilor art. 65 alin. 1 din Codul muncii, singura deosebire fiind aceea ca incetarea contractului de munca opereaza incepand cu dat de 8 iulie 2005.
Prin urmare, avand in vedere aceasta din urma decizie, se poate aprecia ca in mod tacit parata a considerat ca prima decizie este nelegala, deoarece in caz contrar nu mai avea sens sa emita o alta decizie similara cu cea contestata. Legalitatea deciziei nr. 85/2005 nu face insa obiectul prezentei cauze, astfel ca nu se impune analizarea ei.
Fata de cele ce preced, pentru considerentele aratate, instanta de recurs retine ca sunt incidente in cauza prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, intrucat in mod gresit instanta de fond a apreciat ca decizia contestata de incetare a contractului de munca este legala, desi aceasta a fost emisa cu nerespectarea prevederilor art. 60 alin. 1 lit. a din Codul muncii. in consecinta, in temeiul art. 312 alin. 3 Cod procedura civila raportat la art. 304 pct. 9 Cod procedura civila si art. 76 din Codul muncii, instanta de recurs va admite recursul declarat de reclamanta si va modifica in tot sentinta atacata in sensul ca va admite in parte actiunea reclamantei si va anula decizia nr. 30/2005 emisa de parata. Totodata, in temeiul art. 274 Cod procedura civila parata va fi obligata la plata sumei de 6.000.000 lei, reprezentand cheltuieli de judecata in prima instanta si in recurs.
Prin cererea introductiva, reclamanta a solicitat si obligarea paratei sa o repuna in postul pe care l-a detinut anterior intreruperii activitatii pentru ingrijirea copilului pana la varsta de 2 ani, insa aceasta masura s-a dispus prin sentinta civila nr. 498 din 29 aprilie 2004, pronuntata de Tribunalul Harghita in dosarul nr. 372/2004, ramasa irevocabila prin decizia civila nr. 383/R din 14 iulie 2004, pronuntata de Curtea de Apel Targu-Mures in dosarul nr. 1059/2004/C. in conditiile in care exista deja o hotarare judecatoreasca prin care s-a dispus aceasta masura, nu se mai poate pronunta o alta hotarare in acest sens, deoarece s-ar incalca principiul autoritatii de lucru judecat, reclamanta avand insa posibilitatea sa solicite executarea silita a hotararii judecatoresti anterioare. in consecinta, capatul de cerere mentionat din actiunea introductiva, urmeaza sa fie respins.
(Suirsa: http://portal.just.ro/)
Noutati
RSS Flux RSS 2.0
Sitemap XML